| 1 | Începem noi iarăș să ne lăudăm singuri? Sau nu cumva avem trebuință, ca unii, de epistole de laudă, către voi sau dela voi? |
| 2 | Voi sînteți epistola noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută și citită de toți oamenii. |
| 3 | Voi sînteți arătați ca fiind epistola lui Hristos, scrisă de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu; nu pe niște table de piatră, ci pe niște table cari sînt inimi de carne. |
| 4 | Avem încrederea aceasta tare în Dumnezeu, prin Hristos. |
| 5 | Nu că noi prin noi înșine sîntem în stare să gîndim ceva ca venind dela noi. Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine dela Dumnezeu, |
| 6 | care ne-a și făcut în stare să fim slujitori ai unui legămînt nou, nu al slovei, ci al Duhului; căci slova omoară, dar Duhul dă viața. |
| 7 | Acum, dacă slujba aducătoare de moarte, scrisă și săpată în pietre, era cu atîta slavă încît fiii lui Israel nu puteau să-și pironească ochii asupra feței lui Moise, din pricina strălucirii feței lui, măcar că strălucirea aceasta era trecătoare, |
| 8 | cum n’ar fi cu slavă mai degrabă slujba Duhului? |
| 9 | Dacă slujba aducătoare de osîndă, a fost slăvită, cu cît mai mult o întrece în slavă slujba aducătoare de neprihănire? |
| 10 | Și în privința aceasta, ce a fost slăvit nici n’a fost slăvit, din pricina slavei care o întrece cu mult. |
| 11 | În adevăr, dacă ce era trecător, era cu slavă, cu cît mai mult va rămînea în slavă ce este netrecător! |
| 12 | Fiindcă avem dar o astfel de nădejde, noi lucrăm cu multă îndrăzneală; |
| 13 | și nu facem ca Moise, care își punea o măhramă peste față, pentruca fiii lui Israel să nu-și pironească ochii asupra sfîrșitului a ceeace era trecător. |
| 14 | Dar ei au rămas greoi la minte: căci pînă în ziua de astăzi, la citirea Vechiului Testament, această măhramă rămîne neridicată, fiindcă măhrama este dată la o parte în Hristos. |
| 15 | Da, pînă astăzi, cînd se citește Moise, rămîne o măhramă peste inimile lor. |
| 16 | Dar oridecîteori vreunul se întoarce la Domnul, măhrama este luată. |
| 17 | Căci Domnul este Duhul; și unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia. |
| 18 | Noi toți privim cu fața descoperită, ca într’o oglindă, slava Domnului, și sîntem schimbați în acelaș chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului. |
