| 1 | Deaceea, fiindcă avem slujba aceasta, după îndurarea pe care am căpătat-o, noi nu cădem de oboseală. |
| 2 | Ca unii, cari am lepădat meșteșugirile rușinoase și ascunse, nu umblăm cu vicleșug și nu stricăm Cuvîntul lui Dumnezeu. Ci, prin arătarea adevărului, ne facem vrednici să fim primiți de orice cuget omenesc, înaintea lui Dumnezeu. |
| 3 | Și dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei ce sînt pe calea pierzării, |
| 4 | a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu. |
| 5 | Căci noi nu ne propovăduim pe noi înșine, ci pe Domnul Hristos Isus. Noi sîntem robii voștri, pentru Isus. |
| 6 | Căci Dumnezeu, care a zis: „Să lumineze lumina din întunerec“, ne-a luminat inimile, pentruca să facem să strălucească lumina cunoștinței slavei lui Dumnezeu pe fața lui Isus Hristos. |
| 7 | Comoara aceasta o purtăm în niște vase de lut, pentruca această putere nemai pomenită să fie dela Dumnezeu și nu dela noi. |
| 8 | Sîntem încolțiți în toate chipurile, dar nu la strîmtoare; în grea cumpănă, dar nu desnădăjduiți; |
| 9 | prigoniți, dar nu părăsiți; trîntiți jos, dar nu omorîți. |
| 10 | Purtăm întotdeauna cu noi, în trupul nostru, omorîrea Domnului Isus, pentruca și viața lui Isus să se arate în trupul nostru. |
| 11 | Căci noi cei vii, totdeauna sîntem dați la moarte din pricina lui Isus, pentruca și viața lui Isus să se arate în trupul nostru muritor. |
| 12 | Astfel că, în noi lucrează moartea, iar în voi viața. |
| 13 | Însă fiindcă avem acelaș duh de credință, potrivit cu ceea ce este scris: „Am crezut, de aceea am vorbit!“ și noi credem, și de aceea vorbim. |
| 14 | Și știm că Cel ce a înviat pe Domnul Isus, ne va învia și pe noi împreună cu Isus, și ne va face să ne înfățișăm împreună cu voi. |
| 15 | Căci toate aceste lucruri se petrec în folosul vostru, pentruca harul mare, căpătat prin mulți, să facă să sporească mulțămirile spre slava lui Dumnezeu. |
| 16 | De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuș omul nostru din lăuntru se înoiește din zi în zi. |
| 17 | Căci întristările noastre ușoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate vecinică de slavă. |
| 18 | Pentrucă noi nu ne uităm la lucrurile cari se văd, ci la cele ce nu se văd; căci lucrurile cari se văd, sînt trecătoare, pe cînd cele ce nu se văd, sînt vecinice. |
