| 1 | O, Galateni nechibzuiți! Cine v’a fermecat, pe voi, înaintea ochilor cărora a fost zugrăvit Isus Hristos ca răstignit? |
| 2 | Iată numai ce voiesc să știu dela voi: prin faptele Legii ați primit voi Duhul, ori prin auzirea credinței? |
| 3 | Sînteți așa de nechibzuiți? După ce ați început prin Duhul, vreți acum să sfîrșiți prin firea pămîntească? |
| 4 | În zădar ați suferit voi atît de mult? Dacă, în adevăr, e în zădar! |
| 5 | Cel ce vă dă Duhul și face minuni printre voi, le face oare prin faptele Legii sau prin auzirea credinței? |
| 6 | Tot așa și „Avraam a crezut pe Dumnezeu, și credința aceasta i-a fost socotită ca neprihănire.“ |
| 7 | Înțelegeți și voi dar, că fii ai lui Avraam sînt cei ce au credință. |
| 8 | Scriptura, de asemenea, fiindcă prevedea că Dumnezeu va socoti neprihănite pe Neamuri, prin credință, a vestit mai dinainte lui Avraam această veste bună: „Toate neamurile vor fi binecuvîntate în tine.“ |
| 9 | Așa că cei ce se bizuiesc pe credință, sînt binecuvîntați împreună cu Avraam cel credincios. |
| 10 | Căci toți cei ce se bizuiesc pe faptele Legii, sînt supt blestem; pentrucă este scris: „Blestemat este oricine nu stăruiește în toate lucrurile scrise în cartea Legii, ca să le facă.“ |
| 11 | Și că nimeni nu este socotit neprhănit înaintea lui Dumnezeu, prin Lege, este învederat, căci „cel neprihănit prin credință va trăi.“ |
| 12 | Însă Legea nu se întemeiază pe credință; ci ea zice: „Cine va face aceste lucruri, va trăi prin ele“. |
| 13 | Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcîndu-Se blestem pentru noi, – fiindcă este scris: „Blestemat e oricine este atîrnat pe lemn“ – |
| 14 | pentruca binecuvîntarea vestită lui Avraam să vină peste Neamuri, în Hristos Isus, așa ca, prin credință, noi să primim Duhul făgăduit. |
| 15 | Fraților, (vorbesc în felul oamenilor), un testament, chiar al unui om, odată întărit, totuș nimeni nu-l desființează, nici nu-i mai adaugă ceva. |
| 16 | Acum, făgăduințele au fost făcute „lui Avraam și seminței lui“. Nu zice: „Și semințelor“ (ca și cum ar fi vorba de mai multe), ci ca și cum ar fi vorba numai de una: „Și seminței tale“, adică Hristos. |
| 17 | Iată ce vreau să zic: un testament, pe care l-a întărit Dumnezeu mai înainte, nu poate fi desființat, așa ca făgăduința să fie nimicită, de Legea venită după patru sute trei zeci de ani. |
| 18 | Căci dacă moștenirea ar veni din Lege, nu mai vine din făgăduință; și Dumnezeu printr’o făgăduință a dat-o lui Avraam. |
| 19 | Atunci pentruce este Legea? Ea a fost adăugată din pricina călcărilor de lege, pînă cînd avea să vină „Sămînța“, căreia îi fusese făcută făgăduința; și a fost dată prin îngeri, prin mîna unui mijlocitor. |
| 20 | Dar mijlocitorul nu este mijlocitorul unei singure părți, pe cînd Dumnezeu, este unul singur. |
| 21 | Atunci oare Legea este împotriva făgăduințelor lui Dumnezeu? Nicidecum! Dacă s’ar fi dat o Lege care să poată da viața, într’adevăr, neprihănirea ar veni din Lege. |
| 22 | Dar Scriptura a închis totul supt păcat, pentruca făgăduința să fie dată celor ce cred, prin credința în Isus Hristos. |
| 23 | Înainte de venirea credinței, noi eram supt paza Legii, închiși pentru credința care trebuia să fie descoperită. |
| 24 | Astfel, Legea ne-a fost un îndrumător (Grecește: pedagog.) spre Hristos, ca să fim socotiți neprihăniți prin credință. |
| 25 | După ce a venit credința, nu mai sîntem supt îndrumătorul acesta. |
| 26 | Căci toți sînteți fii ai lui Dumnezeu, prin credința în Hristos Isus. |
| 27 | Toți cari ați fost botezați pentru Hristos, v’ați îmbrăcat cu Hristos. |
| 28 | Nu mai este nici Iudeu, nici Grec; nu mai este nici rob nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toți sînteți una în Hristos Isus. |
| 29 | Și dacă sînteți ai lui Hristos, sînteți „sămînța“ lui Avraam, moștenitori prin făgăduință. |
