| 1 | Dar cîtă vreme moștenitorul este nevîrstnic, eu spun că nu se deosebește cu nimic de un rob, măcar că este stăpîn pe tot. |
| 2 | Ci este supt epitropi și îngrijitori, pînă la vremea rînduită de tatăl său. |
| 3 | Tot așa și noi, cînd eram nevrîstnici, eram supt robia învățăturilor începătoare ale lumii. |
| 4 | Dar cînd a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimes pe Fiul Său, născut din femeie, născut supt Lege, |
| 5 | ca să răscumpere pe cei ce erau supt Lege, pentru ca să căpătăm înfierea. |
| 6 | Și pentru că sînteți fii, Dumnezeu ne-a trimes în inimă Duhul Fiului Său, care strigă: „Ava“, adică: „Tată!“ |
| 7 | Așa că nu mai ești rob, ci fiu; și dacă ești fiu, ești și moștenitor, prin Dumnezeu. |
| 8 | Odinioară, cînd nu cunoșteați pe Dumnezeu, erați robiți celor ce din firea lor, nu sînt dumnezei. |
| 9 | Dar acum, dupăce ați cunoscut pe Dumnezeu, sau mai bine zis, dupăce ați fost cunoscuți de Dumnezeu, cum vă mai întoarceți iarăș la acele învățături începătoare, slabe și sărăcăcioase, cărora vreți să vă supuneți din nou? |
| 10 | Voi păziți zile, luni, vremi și ani. |
| 11 | Mă tem să nu mă fi ostenit degeaba pentru voi. |
| 12 | Fraților, vă rog să fiți ca mine, căci și eu sînt ca voi. Nu mi-ați făcut nicio nedreptate. |
| 13 | Dimpotrivă, știți că, în neputința trupului v’am propovăduit Evanghelia pentru întîia dată. |
| 14 | Și, n’ați arătat nici dispreț, nici desgust față de ceeace era o ispită pentru voi în trupul meu; dimpotrivă, m’ați primit ca pe un înger al lui Dumnezeu, ca pe însuș Hristos Isus. |
| 15 | Unde este dar fericirea voastră? Căci vă mărturisesc că, dacă ar fi fost cu putință, v’ați fi scos pînă și ochii și mi i-ați fi dat. |
| 16 | M’am făcut oare vrăjmașul vostru, pentrucă v’am spus adevărul? |
| 17 | Nu cu gînd bun sînt plini de rîvnă ei pentru voi, ci vor să vă deslipească de noi, ca să fiți plini de rîvnă față de ei. |
| 18 | Este bine să fii plin de rîvnă totdeauna pentru bine, nu numai cînd sînt de față la voi. |
| 19 | Copilașii mei, pentru cari iarăș simt durerile nașterii, pînăce va lua Hristos chip în voi! |
| 20 | O, cum aș vrea să fiu acum de față la voi, și să-mi schimb glasul; căci nu știu ce să mai cred! |
| 21 | Spuneți-mi voi, cari voiți să fiți supt Lege, n’ascultați voi Legea? |
| 22 | Căci este scris că Avraam a avut doi fii: unul din roabă, și unul din femeia slobodă. |
| 23 | Dar cel din roabă s’a născut în chip firesc, iar cel din femeia slobodă s’a născut prin făgăduință. |
| 24 | Lucrurile acestea trebuiesc luate într’alt înțeles: acestea sînt două legăminte: unul depe muntele Sinai naște pentru robie și este Agar, – |
| 25 | căci Agar este muntele Sinai din Arabia; – și răspunde Ierusalimului de acum, care este în robie împreună cu copiii săi. |
| 26 | Dar Ierusalimul cel de sus este slobod, și el este mama noastră. |
| 27 | Fiindcă este scris: „Bucură-te, stearpo, care nu naști de loc! Izbucnește de bucurie și strigă, tu, care nu ești în durerile nașterii! Căci copiii celei părăsite vor fi în număr mai mare decît copiii celei cu bărbat.“ |
| 28 | Și voi, fraților, ca și Isaac, voi sînteți copii ai făgăduinței. |
| 29 | Și cum s’a întîmplat atunci, că cel ce se născuse în chip firesc prigonea pe cel ce se născuse prin Duhul tot așa se întîmplă și acum. |
| 30 | Dar ce zice Scriptura? „Izgonește pe roabă și pe fiul ei; căci fiul roabei nu va moșteni împreună cu fiul femeii slobode.“ |
| 31 | De aceea, fraților, noi nu sîntem copiii celei roabe, ci ai femeii slobode. Hristos ne-a izbăvit ca să fim slobozi. |
