| 1 | Vă sfătuiesc dar eu, cel întemnițat pentru Domnul, să vă purtați într’un chip vrednic de chemarea, pe care ați primit-o, |
| 2 | cu toată smerenia și blîndeța, cu îndelungă răbdare; îngăduiți-vă unii pe alții în dragoste, |
| 3 | și căutați să păstrați unirea Duhului, prin legătura păcii. |
| 4 | Este un singur trup, un singur Duh, după cum și voi ați fost chemați la o singură nădejde a chemării voastre. |
| 5 | Este un singur Domn, o singură credință, un singur botez. |
| 6 | Este un singur Dumnezeu și Tată al tuturor, care este mai pe sus de toți, care lucrează prin toți și care este în toți. |
| 7 | Dar fiecăruia din noi harul i-a fost dat după măsura darului lui Hristos. |
| 8 | De aceea este zis: „S’a suit sus, a luat robia roabă, și a dat daruri oamenilor.“ |
| 9 | Și acest: „S’a suit“, ce însemnează decît că înainte Se pogorîse în părțile mai de jos ale pămîntului? |
| 10 | Cel ce S’a pogorît, este acelaș cu cel ce s’a suit mai pe sus de toate cerurile, ca să umple toate lucrurile. |
| 11 | Și El a dat pe unii apostoli; pe alții, prooroci; pe alții, evangheliști; pe alții, păstori și învățători, |
| 12 | pentru desăvîrșirea sfinților, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, |
| 13 | pînă vom ajunge toți la unirea credinței și a cunoștinței Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălțimea staturii plinătății lui Hristos; |
| 14 | ca să nu mai fim copii, plutind încoace și încolo, purtați de orice vînt de învățătură, prin viclenia oamenilor și prin șiretenia lor în mijloacele de amăgire; |
| 15 | ci, credincioși adevărului, în dragoste, să creștem în toate privințele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos. |
| 16 | Din El tot trupul, bine închegat și strîns legat, prin ceiace dă fiecare încheitură, își primește creșterea, potrivit cu lucrarea fiecărei părți în măsura ei, și se zidește în dragoste. |
| 17 | Iată dar ce vă spun și mărturisesc eu în Domnul: să nu mai trăiți cum trăiesc păgînii, în deșertăciunea gîndurilor lor, |
| 18 | avînd mintea întunecată, fiind străini de viața lui Dumnezeu, din pricina neștiinței în care se află în urma împietririi inimii lor. |
| 19 | Ei și-au perdut orice pic de simțire, s’au dedat la desfrînare, și săvîrșesc cu lăcomie orice fel de necurăție. |
| 20 | Dar voi n’ați învățat așa pe Hristos; |
| 21 | dacă, cel puțin, L-ați ascultat, și dacă, potrivit adevărului care este în Isus, ați fost învățați, |
| 22 | cu privire la felul vostru de viață din trecut, să vă desbrăcați de omul cel vechi care se strică după poftele înșelătoare; |
| 23 | și să vă înoiți în duhul minții voastre, |
| 24 | și să vă îmbrăcați în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire și sfințenie pe care o dă adevărul. |
| 25 | De aceea, lăsați-vă de minciună: „Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul“, pentrucă sîntem mădulare unii altora. |
| 26 | „Mîniați-vă și nu păcătuiți“. Să n’apună soarele peste mînia voastră, |
| 27 | și să nu dați prilej diavolului. |
| 28 | Cine fura, să nu mai fure; ci mai de grabă să lucreze cu mînile lui la ceva bun, ca să aibă ce să dea celui lipsit. |
| 29 | Niciun cuvînt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud. |
| 30 | Să nu întristați pe Duhul Sfînt al lui Dumnezeu, prin care ați fost pecetluiți pentru ziua răscumpărării. |
| 31 | Orice amărăciune, orice iuțime, orice mînie, orice strigare, orice clevetire și orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru. |
| 32 | Dimpotrivă, fiți buni unii cu alții, miloși, și iertați-vă unul pe altul, cum v’a iertat și Dumnezeu pe voi în Hristos. |
