| 1 | Ne-am întors, și am plecat în pustie, pe drumul care duce la marea Roșie, cum îmi poruncise Domnul; și am ocolit multă vreme munte Seir. |
| 2 | Domnul mi-a zis: |
| 3 | „Vă ajunge de cînd ocoliți muntele acesta. Întoarceți-vă spre miazănoapte. |
| 4 | Dă următoarea poruncă poporului: „Acum aveți să treceți prin hotarele fraților voștri, copiii lui Esau, cari locuiesc în Seir. Ei se vor teme de voi; dar să vă păziți bine. |
| 5 | Să nu vă încăierați cu ei; căci nu vă voi da în țara lor nici măcar o palmă de loc: muntele Seir l-am dat în stăpînire lui Esau. |
| 6 | Să cumpărați de la ei cu preț de argint, hrana pe care o veți mînca, și să cumpărați dela ei cu preț de argint, chiar și apa pe care o veți bea. |
| 7 | Căci Domnul, Dumnezeul tău, te-a binecuvîntat în tot lucrul mîinilor tale și ți-a cunoscut călătoria în această mare pustie. Iată, de patruzeci de ani de cînd Domnul Dumnezeul tău este cu tine, și n’ai dus lipsă de nimic.“ |
| 8 | Am trecut pe departe de frații noștri, copiii lui Esau, cari locuiesc în Seir, și pe departe de drumul care duce în cîmpie, departe de Elat și de Ețion-Gheber; apoi ne-am întors și am apucat spre pustia Moabului. |
| 9 | Domnul mi-a zis: „Nu face război cu Moab, și nu te apuca la luptă cu el; căci nu-ți voi da nimic să stăpînești în țara lui: «Arul l-am dat în stăpînire copiilor lui Lot. |
| 10 | (Mai înainte aici locuiau Emimii: un popor mare, mult la număr și de statură înaltă, ca Anachimii. |
| 11 | Ei treceau drept Refaimiți, ca și Anachimii; dar Moabiții îi numeau Emimi. |
| 12 | Seir era locuit altă dată de Horiți; copiii lui Esau i-au izgonit, i-au nimicit dinaintea lor, și s’au așezat în țara pe care o stăpînește și pe care i-a dat-o Domnul.) |
| 13 | Acum sculați-vă și treceți pîrîul Zered.“Am trecut pîrîul Zered. |
| 14 | Vremea cît au ținut călătoriile noastre dela Cades-Barnea pînă la trecerea pîrîului Zered a fost de treizeci și opt de ani, pînă a perit din mijlocul taberei tot neamul oamenilor de război, cum le jurase Domnul. |
| 15 | Mîna Domnului a fost împotriva lor ca să-i nimicească din mijlocul taberei, pînă ce au perit. |
| 16 | După ce au perit toți bărbații de război, murind în mijlocul poporului, |
| 17 | Domnul mi-a vorbit și a zis: |
| 18 | „Să treci azi hotarul Moabului, la cetatea Ar, |
| 19 | și să te apropii de copiii lui Amon. Să nu faci război cu ei, și să nu te iei la luptă cu ei; căci nu-ți voi da nimic de stăpînit în țara copiilor lui Amon: am dat-o în stăpînire copiilor lui Lot. |
| 20 | Țara aceasta trecea deasemenea ca o țară a lui Refaim; mai înainte locuiau în ea Refaimiții; și Amoniții îi numeau Zamzumimi: |
| 21 | un popor mare, mult la număr și de statură înaltă, ca Anachimii. Domnul i-a nimicit dinaintea Amoniților, cari i-au izgonit și s’au așezat în locul lor. |
| 22 | (Așa a făcut Domnul și pentru copiii lui Esau cari locuiesc în Seir, cînd a nimicit pe Horiți dinaintea lor; ei i-au izgonit și s’au așezat în locul lor, pînă în ziua de azi. |
| 23 | Deasemenea, Aviții, cari locuiau în sate pînă la Gaza, au fost nimiciți de Caftoriți, ieșiți din Caftor, cari s’au așezat în locul lor.) |
| 24 | Sculați-vă, plecați, și treceți pîrîul Arnon. Iată, îți dau în mîini pe Sihon, împăratul Hesbonului, Amoritul, și țara lui. Începe cucerirea, fă război cu el! |
| 25 | De azi încolo voi băga groaza și frica de tine în toate popoarele de subt cer; și, la auzul faimei tale, vor tremura și se vor îngrozi de tine.“ |
| 26 | Din pustia Chedemot, am trimes soli la Sihon, împăratul Hesbonului, cu vorbe de pace. Am trimes să-i spună: |
| 27 | „Lasă-mă să trec prin țara ta; voi ținea drumul mare, fără să mă abat nici la dreapta nici la stînga. |
| 28 | Să-mi vinzi pe preț de argint hrana pe care o voi mînca, și să-mi dai cu preț de argint apa de care o voi bea; nu voi face altceva decît să trec cu piciorul, – |
| 29 | lucru pe care mi l-au îngăduit copiii lui Esau cari locuiesc în Seir, și Moabiții cari locuiesc în Ar – îngăduiește-mi și tu lucrul acesta, pînă voi trece Iordanul ca să intru în țara pe care ne-o dă Domnul, Dumnezeul nostru.“ |
| 30 | Dar Sihon, împăratul Hesbonului, n’a vrut să ne lase să trecem pela el; căci Domnul, Dumnezeul tău, i-a făcut duhul neînduplecat, și i-a împietrit inima, ca să-l dea în mîinile tale, cum vezi azi. |
| 31 | Domnul mi-a zis: „Vezi, acum încep să-ți dau pe Sihon și țara lui; începe și tu dar să-i iei în stăpînire țara ca s’o moștenești.“ |
| 32 | Sihon ne-a ieșit înainte, cu tot poporul lui, ca să lupte împotriva noastră, la Iahaț. |
| 33 | Domnul, Dumnezeul nostru, ni l-a dat în mîni, și l-am bătut, pe el, și pe fiii lui, și pe tot poporul lui. |
| 34 | I-am luat atunci toate cetățile, și le-am nimicit cu desăvîrșire: bărbați, femei și prunci i-am nimicit cu desăvîrșire, și n’am lăsat să scape niciunul măcar. |
| 35 | Numai vitele le-am răpit pentru noi, precum și prada din cetățile pe cari le luaserăm. |
| 36 | Dela Aroer, care este pe malurile pîrîului Arnon, și dela cetatea care este în vale, pînă la Galaad, n’a fost nici o cetate prea tare pentru noi: Domnul, Dumnezeul nostru, ni le-a dat pe toate în mînă. |
| 37 | Dar de țara copiilor lui Amon nu te-ai apropiat, de toate malurile pîrîului Iaboc,de cetățile dela munte, și de toate locurile pe cari te-a oprit Domnul, Dumnezeul tău, să le lovești. |
