| 1 | „Luați aminte ceruri, și voi vorbi;Ascultă, pămîntule, cuvintele gurii mele. |
| 2 | Ca ploaia să curgă învățăturile mele,Ca roua să cadă cuvîntul meu,Ca ploaia repede pe verdeață,Ca picăturile de ploaie pe iarbă! |
| 3 | Căci voi vesti Numele Domnului.Dați slavă Dumnezeului nostru! |
| 4 | El este Stînca; lucrările Lui sînt desăvîrșite,Căci toate căile Lui sînt drepte;El este un Dumnezeu credincios și fără nedreptate,El este drept și curat. |
| 5 | Ei s’au stricat;Netrebnicia copiilor Lui, este rușinea lor!Neam îndărătnic și stricat! |
| 6 | Pe Domnul îl răsplătiți astfel!Popor nechibzuit și fără înțelepciune!Nu este El oare Tatăl tău, care te-a făcut,Te-a întocmit, și ți-a dat ființă? |
| 7 | Adu-ți aminte de zilele din vechime,Socotește anii, vîrstă de oameni după vîrstă de oameni,Întreabă pe tatăl tău, și te va învăța,Pe bătrînii tăi, și îți vor spune. |
| 8 | Cînd Cel Prea Înalt a dat o moștenire neamurilor,Cînd a despărțit pe copiii oamenilor,A pus hotare popoarelor,După numărul copiilor lui Israel, |
| 9 | Căci partea Domnului, este poporul Lui,Iacov este partea Lui de moștenire. |
| 10 | El l-a găsit într’un ținut pustiu,Într’o singurătate plină de urlete înfricoșate;L-a înconjurat, l-a îngrijit,Și l-a păzit ca lumina ochiului Lui. |
| 11 | Ca vulturul care își scutură cuibul,Sboară deasupra puilor,Își întinde aripile, îi ia,Și-i poartă pe penele lui: |
| 12 | Așa a călăuzit Domnul singur pe poporul Său,Și nu era niciun dumnezeu străin cu El. |
| 13 | L-a suit pe înălțimile țării,Și Israel a mîncat roadele cîmpului,I-a dat să sugă miere din stîncă,Untdelemnul care iese din stînca cea mai tare, |
| 14 | Untul dela vaci și laptele oilor,Cu grăsimea mieilor,A berbecilor din Basan și a țapilor,Cu grăsimea grîului,Și ai băut vinul, sîngele strugurelui. |
| 15 | Israel s’a îngrășat, și a asvîrlit din picior;– Te-ai îngrășat, te-ai îngroșat și te-ai lățit! –Și a părăsit pe Dumnezeu, Ziditorul lui,A nesocotit Sînca mîntuirii lui, |
| 16 | L-au întărîtat la gelozie prin dumnezei străini,L-au mîniat prin urîciuni; |
| 17 | Au adus jertfe dracilor, unor idoli cari nu sînt dumnezei,Unor dumnezei pe cari nu-i cunoșteau,Dumnezei noi, veniți de curînd,De cari nu se temuseră părinții voștri. |
| 18 | Ai părăsit Stînca cea care te-a născut,Și ai uitat pe Dumnezeul,care te-a întocmit. |
| 19 | Domnul a văzut lucrul acesta, și S’a mîniat,S’a supărat pe fiii și fiicele Lui. |
| 20 | El a zis: „Îmi voi ascunde Fața de ei,Și voi vedea care le va fi sfîrșitul,Căci sînt un neam stricat,Sînt niște copii necredincioși. |
| 21 | Mi-au întărîtat gelozia prin ceea ce nu este Dumnezeu,M’au mîniat prin idolii lor deșerți;Și Eu îi voi întărîta la gelozie printr’un popor care nu este un popor.Îi voi mînia printr’un neam fără pricepere. |
| 22 | Căci focul mîniei Mele s’a aprins,Și va arde pînă în fundul locuinței morților,Va nimici pămîntul și roadele lui,Va arde temeliile munților. |
| 23 | Voi îngrămădi toate nenorocirile peste ei,Îmi voi arunca toate săgețile împotriva lor. |
| 24 | Vor fi topiți de foame, stinși de friguri,Și de boli cumplite;Voi trimete în ei dinții fiarelor sălbaticeȘi otrava șerpilor. |
| 25 | Afară, vor peri de sabie, Și înlăuntru, vor peri de groază:Și tînărul și fata,Și copilul de țîță ca și bătrînul. |
| 26 | Voiam să zic: «Îi voi lua cu o suflare»,Le voi șterge pomenirea dintre oameni! |
| 27 | Dar Mă tem de ocările vrăjmașului,Mă tem ca nu cumva vrăjmașii lor să se amăgească,Și să zică: «Mînă noastră cea puternică,Și nu Domnul a făcut toate aceste lucruri». |
| 28 | Ei nu sînt un neam care și-a perdut bunul simț,Și nu-i pricepere în ei. |
| 29 | Dacă ar fi fost înțelepți, ar înțelege,Și s’ar gîndi la ce li se va întîmpla. |
| 30 | Cum ar urmări unul singur o mie din ei,Și cum ar pune doi pe fugă zece mii,Dacă nu i-ar fi vîndut Stînca,Dacă nu i-ar fi vîndul Domnul? |
| 31 | Căci stînca lor nu este ca Stînca noastră,Vrăjmașii noștri înșiși sînt judecători în această privință. |
| 32 | Ci vița lor este din sadul SodomeiȘi din ținutul Gomorei;Strugurii lor sînt struguri otrăviți,Bobițele lor sînt amare; |
| 33 | Vinul lor este venin de șerpi,Este otravă cumplită de aspidă. |
| 34 | Oare nu este ascuns lucrul acesta la Mine,Pecetluit în comorile Mele? |
| 35 | A Mea este răsbunarea și Eu voi răsplăti,Cînd va începe să le alunece piciorul!Căci ziua nenorocirii lor este aproape,Și ceea ce-i așteaptă nu va zăbovi.“ – |
| 36 | Domnul va judeca pe poporul Său,Dar va avea milă de robii Săi,Văzînd că puterea le este sleită,Și că nu mai este nici rob nici slobod. |
| 37 | El va zice: „Unde sînt dumnezeii lor, Stînca aceea care le slujea de adăpost, |
| 38 | Dumnezeii aceia cari mîncau grăsimea jertfelor lor,Cari beau vinul jertfelor lor de băutură?Să se scoale, să vă ajute,Și să vă ocrotească! |
| 39 | Să știți dar că Eu sînt Dumnezeu,Și că nu este alt dumnezeu afară de Mine;Eu dau viață și Eu omor,Eu rănesc și Eu tămăduiesc,Și nimeni nu poate scoate pe cineva din mîna Mea. |
| 40 | Căci Îmi ridic mîna spre cer,Și zic: «Cît este de adevărat că trăiesc în veci, |
| 41 | Atît este de adevărat că atunci cînd voi ascuți fulgerul săbiei Mele,Și voi pune mîna să fac judecată,Mă voi răzbuna împotriva protivnicilor Mei,Și voi pedepsi pe cei ce Mă urăsc; |
| 42 | Sabia Mea le va înghiți carnea,Și-Mi voi îmbăta săgețile de sînge,De sîngele celor uciși și prinși,Din capetele fruntașilor vrăjmașului.» |
| 43 | Neamuri, cîntați laudele poporului Lui!Căci Domnul răzbună sîngele robilor Săi,El Se răzbună împotriva protivnicilor Săi,Și face ispășire pentru țara Lui, pentru poporul Lui.“ |
| 44 | Moise a venit și a rostit toate cuvintele cîntării acesteia în fața poporului; Iosua, fiul lui Nun, era cu el. |
| 45 | Dupăce a isprăvit Moise de rostit toate cuvintele acestea înaintea întregului Israel, |
| 46 | le-a zis: „Puneți-vă la inimă toate cuvintele pe cari vă jur astăzi să le porunciți copiilor voștri, ca să păzească și să împlinească toate cuvintele legii acesteia. |
| 47 | Căci nu este un lucru fără însemnătate pentru voi; este viața voastră, și prin aceasta vă veți lungi zilele în țara pe care o veți lua în stăpînire, dupăce veți trece Iordanul. |
| 48 | În aceeaș zi, Domnul a vorbit lui Moise, și a zis: |
| 49 | «Suie-te pe muntele acesta Abarim, pe muntele Nebo în țara Moabului, în fața Ierihonului; și privește țara Canaanului pe care o dau în stăpînire copiilor lui Israel. |
| 50 | Tu vei muri pe muntele pe care te vei sui, și vei fi adăugat la poporul tău, după cum Aaron, fratele tău, a murit pe muntele Hor și a fost adăugat la poporul lui, |
| 51 | pentrucă ați păcătuit împotriva Mea în mijlocul copiilor lui Israel, lîngă apele Meriba, la Cades, în pustia Țin, și nu M’ați sfințit în mijlocul copiilor lui Israel. |
| 52 | Tu vei vedea doar de departe țara dinaintea ta; dar nu vei intra în țara pe cre o dau copiilor lui Israel.» |
