| 1 | Voi înșivă știți, fraților, că venirea noastră la voi n’a fost zadarnică. |
| 2 | Dupăce am suferit și am fost batjocoriți în Filipi, cum știți, am venit plini de încredere în Dumnezeul nostru, să vă vestim Evanghelia lui Dumnezeu în mijlocul multor lupte. |
| 3 | Căci propovăduirea noastră nu se întemeiază nici pe rătăcire, nici pe necurăție, nici pe viclenie. |
| 4 | Ci, fiindcă Dumnezeu ne-a găsit vrednici să ne încredințeze Evanghelia, căutăm să vorbim așa ca să placem nu oamenilor, ci lui Dumnezeu, care ne cercetează inima. |
| 5 | În adevăr, cum bine știți, niciodată n’am întrebuințat vorbe măgulitoare, nici haina lăcomiei: martor este Dumnezeu. |
| 6 | N’am căutat slavă dela oameni: nici dela voi, nici dela alții, deși, ca apostoli ai lui Hristos, am fi putut să cerem cinste. |
| 7 | Dimpotrivă, ne-am arătat blînzi în mijlocul vostru, ca o doică ce-și crește cu drag copiii. |
| 8 | Astfel, în dragostea noastră fierbinte pentru voi, eram gata să vă dăm nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, dar chiar și viața noastră, atît de scumpi ne ajunseserăți. |
| 9 | Vă aduceți aminte, fraților, de osteneala și munca noastră. Cum lucram zi și noapte, ca să nu fim sarcină niciunuia din voi, și vă propovăduiam Evanghelia lui Dumnezeu. |
| 10 | Voi sînteți martori, și Dumnezeu deasemenea, că am avut o purtare sfîntă, dreaptă și fără prihană față de voi, cari credeți. |
| 11 | Știți iarăș că am fost pentru fiecare din voi, ca un tată cu copiii lui: vă sfătuiam, vă mîngîiam și vă adeveream, |
| 12 | să vă purtați într’un chip vrednic de Dumnezeu, care vă cheamă la Împărăția și slava Sa. |
| 13 | Deaceea mulțămim fără încetare lui Dumnezeu că, atunci cînd ați primit Cuvîntul lui Dumnezeu, auzit dela noi, l-ați primit nu ca pe cuvîntul oamenilor, ci, așa cum și este în adevăr, ca pe Cuvîntul lui Dumnezeu, care lucrează și în voi cari credeți. |
| 14 | Căci, fraților, voi ați călcat pe urmele Bisericilor lui Dumnezeu, cari sînt în Hristos Isus, în Iudea; pentrucă și voi ați suferit din partea celor de un neam cu voi aceleași rele, pe cari le-au suferit ele din partea Iudeilor. |
| 15 | Iudeii aceștia au omorît pe Domnul Isus și pe prooroci, pe noi ne-au prigonit, nu plac lui Dumnezeu, și sînt vrăjmași tuturor oamenilor, |
| 16 | căci ne opresc să vorbim Neamurilor, ca să fie mîntuite. Astfel, ei totdeauna pun vîrf păcatelor lor. Dar, la urmă, i-a ajuns mînia lui Dumnezeu! |
| 17 | Noi, fraților, după ce am fost despărțiți cîtăva vreme de voi, cu fața dar nu cu inima, am avut cu atît mai mult dorința să vă vedem. |
| 18 | Astfel, odată, și chiar de două ori, am voit (eu, Pavel, cel puțin) să venim la voi; dar ne-a împedecat Satana. |
| 19 | Căci cine este, în adevăr, nădejdea, sau bucuria, sau cununa noastră de slavă? Nu sînteți voi, înaintea Domnului nostru Isus Hristos, la venirea Lui? |
| 20 | Da, voi sînteți slava și bucuria noastră. |
