| 1 | Pavel, rob al lui Dumnezeu, și apostol al lui Isus Hristos, potrivit cu credința aleșilor lui Dumnezeu și cunoștința adevărului, care este potrivit cu evlavia, |
| 2 | în nădejdea vieții vecinice, făgăduite mai înainte de vecinicii de Dumnezeu, care nu poate să mintă, |
| 3 | ci Și-a descoperit Cuvîntul la vremea Lui, prin propovăduirea care mi-a fost încredințată, după porunca lui Dumnezeu, Mîntuitorul nostru; – |
| 4 | către Tit, adevăratul meu copil în credința noastră a amîndorora: Har și pace dela Dumnezeu Tatăl, și dela Isus Hristos, Mîntuitorul nostru! |
| 5 | Te-am lăsat în Creta, ca să pui în rînduială ce mai rămîne de rînduit, și să așezi presbiteri (Sau: bătrîni) în fiecare cetate, după cum ți-am poruncit: |
| 6 | Dacă este cineva fără prihană, bărbat al unei singure neveste, avînd copii credincioși, cari să nu fie învinuiți de destrăbălare sau neascultare. |
| 7 | Căci episcopul (Sau: priveghetor.), ca econom al lui Dumnezeu, trebuie să fie fără prihană; nu încăpățînat, nici mînios, nici dedat la vin, nici bătăuș, nici lacom de cîștig mîrșav; |
| 8 | ci să fie primitor de oaspeți, iubitor de bine, cumpătat, drept, sfînt, înfrînat; |
| 9 | să se țină de Cuvîntul adevărat, care este potrivit cu învățătura, pentruca să fie în stare să sfătuiască în învățătura sănătoasă, și să înfrunte pe protivnici. |
| 10 | În adevăr, mai ales printre cei tăiați împrejur, sînt mulți nesupuși, flecari și amăgitori, |
| 11 | cărora trebuie să li se astupe gura. Ei buimăcesc familii întregi, învățînd pe oameni, pentru un cîștig urît, lucruri, pe cari nu trebuie să le învețe. |
| 12 | Unul dintre ei, chiar prooroc al lor, a zis: „Cretanii sînt totdeauna niște mincnoși, niște fiare rele, niște pîntece leneșe.“ |
| 13 | Mărturia aceasta este adevărată. De aceea mustră-i aspru, ca să fie sănătoși în credință, |
| 14 | și să nu se țină de basme evreești, și de porunci date de oameni, cari se întorc dela adevăr. |
| 15 | Totul este curat pentru cei curați; dar pentru cei necurați și necredincioși, nimic nu este curat: pînă și mintea și cugetul le sînt spurcate. |
| 16 | Ei se laudă că cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele Îl tăgăduiesc, căci sînt o scîrbă: nesupuși, și netrebnici pentru orice faptă bună. |
