| 1 | Să luăm dar bine seama, ca, atîta vreme cît rămîne în picioare făgăduința intrării în odihna Lui, niciunul din voi să nu se pomenească venit prea tîrziu. |
| 2 | Căci și nouă ni s’a adus o veste bună ca și lor; dar lor cuvîntul care le-a fost propovăduit, nu le-a ajutat la nimic, pentrucă n’a găsit credință la ceice l-au auzit. |
| 3 | Pe cînd noi, fiindcă am crezut, intrăm în „odihna“, despre care a vorbit El, cînd a zis: „Am jurat în mînia Mea, că nu vor întra în odihna Mea!“ Măcarcă lucrările Lui fuseseră isprăvite încă dela întemeierea lumii. |
| 4 | Căci într’un loc a vorbit astfel despre ziua a șaptea: „Dumnezeu S’a odihnit în ziua a șaptea de toate lucrările Lui.“ |
| 5 | și aici este zis iarăș: „Nu vor intra în odihna Mea!“ |
| 6 | Deci, fiindcă rămîne ca să intre unii în odihna aceasta, și pentrucă aceia cărora li s’a vestit întîi vestea buna n’au intrat în ea, din pricina neascultării lor, |
| 7 | El hotărăște din nou o zi: „Astăzi,“ – zicînd, în David, după atîta vreme, cum s’a spus mai sus: „Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile!“ |
| 8 | Căci, dacă le-ar fi dat Iosua odihna, n’ar mai vorbi Dumnezeu după aceea de o altă zi. |
| 9 | Rămîne dar o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu. |
| 10 | Fiindcă cine intră în odihna Lui, se odihnește și el de lucrările lui, cum S’a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale. |
| 11 | Să ne grăbim dar să intrăm în odihna aceasta, pentruca nimeni să nu cadă în aceeaș pildă de neascultare. |
| 12 | Căci Cuvîntul lui Dumnezeu este viu și lucrător, mai tăietor decît orice sabie cu două tăișuri: pătrunde pînă acolo că desparte sufletul și duhul, încheieturile și măduva, judecă simțirile și gîndurile inimii. |
| 13 | Nicio făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol și descoperit înaintea ochilor Aceluia, cu care avem a face. |
| 14 | Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile – pe Isus, Fiul lui Dumnezeu – să rămînem tari în mărturisirea noastră. |
| 15 | Căci n’avem un Mare Preot, care să n’aibă milă de slăbiciunile noastre; ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca și noi, dar fără păcat. |
| 16 | Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare și să găsim har, pentruca să fim ajutați la vreme de nevoie. |
