| 1 | Iacov, rob al lui Dumnezeu și al Domnului Isus Hristos, către cele douăsprezece seminții cari sînt împrăștiate: sănătate! |
| 2 | Frații mei, să priviți ca o mare bucurie cînd treceți prin felurite încercări, |
| 3 | ca unii cari știți că încercarea credinței voastre lucrează răbdare. |
| 4 | Dar răbdarea trebuie să-și facă desăvîrșit lucrarea, pentruca să fiți desăvîrșiți, întregi, și să nu duceți lipsă de nimic. |
| 5 | Dacă vreunuia dintre voi îi lipsește înțelepciunea, s’o ceară dela Dumnezeu, care dă tuturor cu mînă largă și fără mustrare, și ea îi va fi dată. |
| 6 | Dar s’o ceară cu credință, fără să se îndoiască deloc: pentrucă cine se îndoiește, seamănă cu valul mării, turburat și împins de vînt încoace și încolo. |
| 7 | Un astfel de om să nu se aștepte să primească ceva dela Domnul, |
| 8 | căci este un om nehotărît și nestatornic în toate căile sale. |
| 9 | Fratele dintr’o stare de jos să se laude cu înălțarea lui. |
| 10 | Bogatul, dimpotrivă, să se laude cu smerirea lui: căci va trece ca floarea ierbii. |
| 11 | Răsare soarele cu căldura lui arzătoare, și usucă iarba: floarea ei cade jos, și frumusețea înfățișării ei piere: așa se va vesteji bogatul în umbletele lui. |
| 12 | Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci dupăce a fost găsit bun, va primi cununa vieții, pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc. |
| 13 | Nimeni, cînd este ispitit, să nu zică: „Sînt ispitit de Dumnezeu“. Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău, și El însuș nu ispitește pe nimeni. |
| 14 | Ci fiecare este ispitit, cînd este atras de pofta lui însuș și momit. |
| 15 | Apoi pofta, cînd a zămislit, dă naștere păcatului; și păcatul odată făptuit, aduce moartea. |
| 16 | Nu vă înșelați prea iubiții mei frați: |
| 17 | orice ni se dă bun și orice dar desăvîrșit este de sus, pogorîndu-se dela Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare. |
| 18 | El, de bună voia Lui, ne-a născut prin Cuvîntul adevărului, ca să fim un fel de pîrgă a făpturilor Lui. |
| 19 | Știți bine lucrul acesta, prea iubiții mei frați! Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mînie; |
| 20 | căci mînia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu. |
| 21 | De aceea lepădați orice necurăție și orice revărsare de răutate și primiți cu blîndeță Cuvîntul sădit în voi, care vă poate mîntui sufletele. |
| 22 | Fiți împlinitori ai Cuvîntului, nu numai ascultători, înșelîndu-vă singuri. |
| 23 | Căci dacă ascultă cineva Cuvîntul, și nu-l împlinește cu fapta, seamănă cu un om, care își privește fața firească într’o oglindă; |
| 24 | și, dupăce s’a privit, pleacă și uită îndată cum era. |
| 25 | Dar cine își va adînci privirile în legea desăvîrșită, care este legea slobozeniei, și va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui. |
| 26 | Dacă crede cineva că este religios, și nu-și înfrînează limba, ci își înșeală inima, religiunea unui astfel de om este zădarnică. |
| 27 | Religiunea curată și neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani și pe văduve în necazurile lor, și să ne păzim neîntinați de lume. |
