| 1 | Frații mei, să nu țineți credința Domnului nostru Isus Hristos, Domnul slavei, căutînd la fața omului. |
| 2 | Căci, de pildă, dacă intră în adunarea voastră un om cu un inel de aur și cu o haină strălucitoare, și intră și un sărac îmbrăcat prost; |
| 3 | și voi puneți ochii pe celce poartă haina strălucitoare, și-i ziceți: „Tu șezi în locul acesta bun!“ Și apoi ziceți săracului: „Tu stai colo în picioare!“ Sau: „Șezi jos la picioarele mele!“ |
| 4 | Nu faceți voi oare o deosebire în voi înșivă, și nu vă faceți voi judecători cu gînduri rele? |
| 5 | Ascultați, prea iubiții mei frați: n’a ales Dumnezeu pe cei ce sînt săraci în ochii lumii acesteia, ca să-i facă bogați în credință și moștenitori ai Împărăției, pe care a făgăduit-o celor ce-L iubesc? |
| 6 | Și voi înjosiți pe cel sărac! Oare nu bogații vă asupresc și vă tîrăsc înaintea judecătoriilor? |
| 7 | Nu batjocoresc ei frumosul nume pe care-l purtați? |
| 8 | Dacă împliniți Legea împărătească, potrivit Scripturii: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți“, bine faceți. |
| 9 | Dar dacă aveți în vedere fața omului, faceți un păcat, și sînteți osîndiți de Lege ca niște călcători de lege. |
| 10 | Căci, cine păzește toată Legea, și greșește într’o singură poruncă, se face vinovat de toate. |
| 11 | Căci, Cel ce a zis: „Să nu preacurvești“, a zis și: „Să nu ucizi“. Acum, dacă nu preacurvești, dar ucizi, te faci călcător al Legii. |
| 12 | Să vorbiți și să lucrați ca niște oameni cari au să fie judecați de o lege a slobozeniei: |
| 13 | căci judecata este fără milă pentru celce n’a avut milă; dar mila biruiește judecata. |
| 14 | Frații mei, ce-i folosește cuiva să spună că are credință, dacă n’are fapte? Poate oare credința aceasta să-l mîntuiască? |
| 15 | Dacă un frate sau o soră sînt goi și lipsiți de hrana de toate zilele, |
| 16 | și unul dintre voi le zice: „Duceți-vă în pace, încălziți-vă și săturați-vă!“ fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi? |
| 17 | Tot așa și credința: dacă n’are fapte, este moartă în ea însaș. |
| 18 | Dar va zice cineva: „Tu ai credința, și eu am faptele.“ „Arată-mi credința ta fără fapte, și eu îți voi arăta credința mea din faptele mele.“ |
| 19 | Tu crezi că Dumnezeu este unul, și bine faci; dar și dracii cred … și se înfioară! |
| 20 | Vrei dar să înțelegi, om nesocotit, că credința fără fapte este zădarnică? |
| 21 | Avraam, părintele nostru, n’a fost el socotit neprihănit prin fapte, cînd a adus pe fiul său Isaac jertfă pe altar? |
| 22 | Vezi că credința lucra împreună cu faptele lui, și, prin fapte, credința a ajuns desăvîrșită. |
| 23 | Astfel s’a împlinit Scriptura care zice: „Avraam a crezut pe Dumnezeu, și i s’a socotit ca neprihănire“; și el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu.“ |
| 24 | Vedeți dar că omul este socotit neprihănit prin fapte, și nu numai prin credință. |
| 25 | Tot așa, curva Rahav: n’a fost socotită și ea neprihănită prin fapte, cînd a găzduit pe soli și i-a scos afară pe altă cale? |
| 26 | După cum trupul fără duh este mort, tot așa și credința fără fapte este moartă. |
