| 1 | Iată locurile pe cari le-au primit copiii lui Israel ca moștenire în țara Canaanului, pe cari li le-au împărțit între ei preotul Eleazar, Iosua, fiul lui Nun, și căpeteniile de familie ale semințiilor copiilor lui Israel. |
| 2 | Împărțirea s’a făcut prin sorți, cum poruncise Domnul prin Moise, pentru cele nouă seminții și jumătate. |
| 3 | Căci Moise dăduse o moștenire celor două seminții și jumătate de cealaltă parte a Iordanului; dar Leviților nu le dăduse moștenire printre ei. |
| 4 | Fiii lui Iosif, alcătuiau două seminții: Manase și Efraim; și Leviților nu li s’a dat parte în țară, afară de cetățile pentru locuit, cu locurile goale dimprejurul lor pentru turmele și averile lor. |
| 5 | Copiii lui Israel au făcut întocmai după poruncile pe cari le dăduse lui Moise Domnul, și au împărțit țara. |
| 6 | Fiii lui Iuda s’au apropiat de Iosua, la Ghilgal; și Caleb, fiul lui Iefune, Chenizitul, i-a zis: „Știi ce a spus Domnul lui Moise, omul lui Dumnezeu, cu privire la mine și cu privire la tine, la Cades-Barnea. |
| 7 | Eram în vîrstă de patruzeci de ani cînd m’a trimes Moise, robul Domnului, din Cades-Barnea, ca să iscodesc țara, și i-am adus știri așa cum îmi spunea inima mea curată. |
| 8 | Frații mei cari se suiseră împreună cu mine au tăiat inima poporului, dar eu am urmat în totul calea Domnului, Dumnezeului meu. |
| 9 | Și în ziua aceea Moise a jurat, și a zis: „Țara în care a călcat piciorul tău, va fi moștenirea ta pe vecie, pentru tine și pentru copiii tăi, pentrucă ai urmat în totul voia Domnului, Dumnezeului meu“. |
| 10 | Acum iată că Domnul m’a ținut în viață, cum a spus. Sînt patruzeci și cinci de ani decînd vorbea Domnul astfel lui Moise, cînd umbla Israel prin pustie; și acum iată că azi sînt în vîrstă de optzeci și cinci de ani. |
| 11 | Și astăzi, sînt tot așa de tare ca în ziua cînd m’a trimes Moise; am tot atîta putere cît aveam atunci, fie pentru luptă, fie pentru ca să merg în fruntea voastră. |
| 12 | Dă-mi dar muntele acesta despre care a vorbit Domnul pe vremea aceea; căci ai auzit atunci că acolo sînt Anachimi, și că sînt cetăți mari și întărite. Domnul va fi, poate, cu mine, și-i voi izgoni, cum a spus Domnul“. |
| 13 | Iosua a binecuvîntat pe Caleb, fiul lui Iefune, și i-a dat ca moștenire Hebronul. |
| 14 | Astfel Caleb, fiul lui Iefune, Chenizitul, a avut de moștenire pînă în ziua de azi Hebronul, pentrucă urmase în totul calea Domnului, Dumnezeului lui Israel. |
| 15 | Hebronul se chema mai înainte Chiriat-Arba: Arba fusese omul cel mai mare dintre Anachimi. Și țara s’a odihnit de război. |
