| 1 | Iosua, fiul lui Nun, a trimes în ascuns din Sitim doi oameni, ca iscoade, zicîndu-le: „Duceți-vă de cercetați țara, și mai ales Ierihonul.“Cei doi oameni au plecat, și au ajuns în casa unei curve, care se chema Rahav, și s’au culcat acolo. |
| 2 | S’a dat de știre împăratului din Ierihon, și i-au spus: „Iată că niște oameni dintre copiii lui Israel au venit aici, astă noapte, ca să iscodească țara.“ |
| 3 | Împăratul Ierihonului a trimes la Rahav să-i spună: „Scoate afară pe bărbații cari au venit la tine, și cari au intrat în casa ta; căci au venit să iscodească țara.“ |
| 4 | Femeia a luat pe cei doi bărbați, și i-a ascuns; și a zis: „Este adevărat că bărbații aceștia au venit la mine, dar nu știam de unde sînt; |
| 5 | și, fiindcă poarta a trebuit să se închidă noaptea, bărbații aceștia au ieșit afară; nu știu unde s’au dus: grăbiți-vă de-i urmăriți, și-i veți ajunge.“ |
| 6 | Ea îi suise pe acoperiș, și-i ascunsese subt niște mănunchiuri de in, pe care-l întinsese pe acoperiș. |
| 7 | Oamenii aceia i-au urmărit pe drumul care duce la vadul Iordanului, și după ce au ieșit ei, s’a închis poarta. |
| 8 | Înainte de a se culca iscoadele, Rahav s’a suit la ei pe acoperiș, |
| 9 | și le-a zis: „Știu că Domnul v’a dat țara aceasta, căci ne-a apucat groaza de voi, și toți locuitorii țării tremură înaintea voastră. |
| 10 | Fiindcă am auzit cum, la ieșirea voastră din Egipt, Domnul a secat înaintea voastră apele mării Roșii, și am auzit ce ați făcut celor doi împărați ai Amoriților dincolo de Iordan, lui Sihon și Og, pe cari i-ați nimicit cu desăvîrșire. |
| 11 | De cînd am auzit lucrul acesta, ni s’a tăiat inima, și toți ne-am pierdut nădejdea înaintea voastră; căci Domnul, Dumnezeul vostru, este Dumnezeu sus în ceruri și jos pe pămînt. |
| 12 | Și acum, vă rog, jurați-mi pe Domnul că veți avea față de casa tatălui meu aceeaș bunăvoință pe care am avut-o eu față de voi. Dați-mi un semn de încredințare |
| 13 | că veți lăsa cu viață pe tatăl meu, pe mama mea, pe frații mei, pe surorile mele, și pe toți ai lor, și că ne veți scăpa dela moarte.“ |
| 14 | Bărbații aceia i-au răspuns: „Sîntem gata să murim pentru voi, dacă nu ne dați pe față; și cînd Domnul ne va da țara aceasta, ne vom purta cu tine cu bunăvoință și credincioșie.“ |
| 15 | Ea i-a pogorît cu o funie pe fereastră, căci casa în care locuia era lîngă zidul cetății. |
| 16 | Și le-a zis: „Duceți-vă spre munte, ca să nu vă întîlnească ceice vă urmăresc; ascundeți-vă acolo trei zile, pînă se vor întoarce; după aceea, să vă vedeți de drum.“ |
| 17 | Bărbații aceia i-au zis: „Iată cum vom fi deslegați de jurămîntul pe care ne-ai pus să-l facem. |
| 18 | La intrarea noastră în țară, leagă funia aceasta de fir cărmiziu la fereastra prin care ne-ai pogorît, și strînge la tine în casă pe tatăl tău, pe mama ta, pe frații tăi, și pe toată familia tatălui tău. |
| 19 | Dacă vreunul din ei va ieși pe poarta casei tale, ca să meargă afară pe uliță, sîngele lui va cădea asupra capului lui, și noi vom fi nevinovați: dar dacă va pune cineva mîna pe vreunul din ceice vor fi cu tine în casă, sîngele lui va cădea asupra capului nostru. |
| 20 | Și dacă ne vei da pe față, vom fi deslegați de jurămîntul pe care ne-ai pus să-l facem.“ |
| 21 | Ea a răspuns: „Fie după cuvintele voastre.“ Și-a luat rămas bun dela ei, și ei au plecat. Ea a legat funia cărmizie la fereastră. |
| 22 | Ei au plecat, și au ajuns la munte, unde au rămas trei zile, pînă s’au întors cei cari-i urmăreau. Cei care-i urmăreau i-au căutat pe tot drumul, dar nu i-au găsit. |
| 23 | Cei doi oameni s’au întors, s’au pogorît din munte, și au trecut Iordanul. Au venit la Iosua, fiul lui Nun, și i-au istorisit tot ce li se întîmplase. |
| 24 | Ei au zis lui Iosua: „Cu adevărat, Domnul a dat toată țara în mînile noastre, și toți locuitorii țării tremură înaintea noastră.“ |
