| 1 | Simon (Sau: Simeon.) Petru, rob și apostol al lui Isus Hristos, către ceice au căpătat o credință de acelaș preț cu a noastră, prin dreptatea Dumnezeului și Mîntuitorului nostru Isus Hristos: |
| 2 | Harul și pacea să vă fie înmulțite prin cunoașterea lui Dumnezeu și a Domnului nostru Isus Hristos! |
| 3 | Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce privește viața și evlavia, prin cunoașterea Celuice ne-a chemat prin slava și puterea Lui, |
| 4 | prin cari El ne-a dat făgăduințele Lui nespus de mari și scumpe, ca prin ele să vă faceți părtași firii dumnezeiești, după ce ați fugit de stricăciunea, care este în lume prin pofte. |
| 5 | De aceea, dați-vă și voi toate silințele ca să uniți cu credința voastră fapta; cu fapta, cunoștința; |
| 6 | cu cunoștința, înfrînarea; cu înfrînarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; |
| 7 | cu evlavia, dragostea de frați; cu dragostea de frați, iubirea de oameni. |
| 8 | Căci, dacă aveți din belșug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiți nici leneși, nici neroditori în ce privește deplina cunoștință a Domnului nostru Isus Hristos. |
| 9 | Dar cine nu are aceste lucruri, este orb, umblă cu ochii închiși, și a uitat că a fost curățit de vechile lui păcate. |
| 10 | De aceea, fraților, căutați cu atît mai mult să vă întăriți chemarea și alegerea voastră; căci, dacă faceți lucrul acesta, nu veți aluneca niciodată. |
| 11 | În adevăr, în chipul acesta vi se va da din belșug intrare în Împărăția vecinică a Domnului și Mîntuitorului nostru Isus Hristos. |
| 12 | De aceea voi fi gata să vă aduc totdeauna aminte de lucrurile acestea, măcar că le știți, și sînteți tari în adevărul pe care-l aveți. |
| 13 | Dar socotesc că este drept, cît voi mai fi în cortul acesta, să vă țin treji aducîndu-vă aminte; |
| 14 | căci știu că desbrăcarea de cortul meu va veni deodată, după cum mi-a arătat Domnul nostru Isus Hristos. |
| 15 | Îmi voi da osteneala dar, ca, și după moartea mea, să vă puteți aduce totdeauna aminte de aceste lucruri. |
| 16 | În adevăr, v’am făcut cunoscut puterea și venirea Domnului nostru Isus Hristos, nu întemeindu-ne pe niște basme meșteșugit alcătuite, ci ca unii cari am văzut noi înșine cu ochii noștri mărirea Lui. |
| 17 | Căci El a primit dela Dumnezeu Tatăl cinste și slavă, atunci cînd, din slava minunată, s’a auzit deasupra Lui un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea.“ |
| 18 | Și noi înșine am auzit acest glas venind din cer, cînd eram cu El pe muntele cel sfînt. |
| 19 | Și avem cuvîntul proorociei făcut și mai tare; la care bine faceți că luați aminte, ca la o lumină care strălucește într’un loc întunecos, pînă se va crăpa de ziuă și va răsări luceafărul de dimineață în inimile voastre. |
| 20 | Fiindcă mai întîi de toate, să știți că nicio proorocie din Scriptură nu se tîlcuiește singură. |
| 21 | Căci nici o proorocie n’a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit dela Dumnezeu, mînați de Duhul Sfînt. |
