| 1 | În norod s’au ridicat și prooroci mincinoși, cum și între voi vor fi învățători mincinoși, cari vor strecura pe furiș erezii nimicitoare, se vor lepăda de Stăpînul, care i-a răscumpărat, și vor face să cadă asupra lor o pierzare năpraznică. |
| 2 | Mulți îi vor urma în destrăbălările lor. Și, din pricina lor, calea adevărului va fi vorbită de rău. |
| 3 | În lăcomia lor vor căuta ca, prin cuvîntări înșelătoare, să aibă un cîștig dela voi. Dar osînda îi paște de multă vreme, și pierzarea lor nu dormitează. |
| 4 | Căci dacă n’a cruțat Dumnezeu pe îngerii cari au păcătuit, ci i-a aruncat în Adînc, unde stau înconjurați de întunerec, legați cu lanțuri și păstrați pentru judecată; |
| 5 | dacă n’a cruțat El lumea veche, ci a scăpat pe Noe, acest propovăduitor al neprihănirii, împreună cu alți șapte inși, cînd a trimes potopul peste o lume de nelegiuiți; |
| 6 | dacă a osîndit El la peire și a prefăcut în cenușă cetățile Sodoma și Gomora, ca să slujească de pildă celor ce vor trăi în nelegiuire, |
| 7 | și dacă a scăpat pe neprihănitul Lot, care era foarte întristat de viața destrăbălată a acestor stricați; |
| 8 | (căci neprihănitul acesta, care locuia în mijlocul lor, își chinuia în toate zilele sufletul lui neprihănit, din pricina celor ce vedea și auzea din faptele lor nelegiuite;) – |
| 9 | însemnează că Domnul știe să izbăvească din încercare pe oamenii cucernici, și să păstreze pe cei nelegiuiți, ca să fie pedepsiți în ziua judecății: |
| 10 | mai ales pe ceice, în pofta lor necurată, umblă poftind trupul altuia, și disprețuiesc stăpînirea.Ca niște îndrăzneți și încăpățînați ce sînt, ei nu se tem să batjocorească dregătoriile, |
| 11 | pe cînd îngerii, cari sînt mai mari în tărie și putere, nu aduc înaintea Domnului nicio judecată batjocoritoare împotriva lor. |
| 12 | Dar aceștia, ca niște dobitoace fără minte, din fire sortite să fie prinse și nimicite, batjocorind ce nu cunosc, vor pieri în însăș stricăciunea lor, |
| 13 | și își vor lua astfel plata cuvenită pentru nelegiuirea lor. Fericirea lor este să trăiască în plăceri ziua nameaza mare. Ca niște întinați și spurcați, se pun pe chefuit la mesele lor de dragoste, cînd ospătează împreună cu voi. |
| 14 | Le scapără ochii de preacurvie, și nu se satură de păcătuit. Momesc sufletele nestatornice, au inima deprinsă la lăcomie, sînt niște blestemați! |
| 15 | După ce au părăsit calea cea dreaptă, au rătăcit, și au urmat calea lui Balaam, fiul lui Bosor, care a iubit plata fărădelegii. |
| 16 | Dar a fost mustrat aspru pentru călcarea lui de lege: o măgăriță necuvîntătoare, care a început să vorbească cu glas omenesc, a pus frîu nebuniei proorocului. |
| 17 | Oamenii aceștia sînt niște fîntîni fără apă, niște nori, alungați de furtună: lor le este păstrată negura întunerecului. |
| 18 | Ei vorbesc cu trufie lucruri de nimic, momesc, cu poftele cărnii și cu desfrînări, pe cei ce de abia au scăpat de cei ce trăiesc în rătăcire. |
| 19 | Le făgăduiesc slobozenia, în timp ce ei înșiși sînt robi ai stricăciunii. Căci fiecare este robul lucrului de care este biruit. |
| 20 | În adevăr, dacă, dupăce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoașterea Domnului și Mîntuitorului nostru Isus Hristos, se încurcă iarăș și sînt biruiți de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea decît cea dintîi. |
| 21 | Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea neprihănirii, decît, dupăce au cunoscut-o, să se întoarcă dela porunca sfîntă, care le fusese dată. |
| 22 | Cu ei s’a întîmplat ce spune zicala adevărată: „Cînele s’a întors la ce vărsase“, și „scroafa spălată s’a întors să se tăvălească iarăș în mocirlă.“ |
