| 1 | Apoi am văzut un alt înger puternic, care se pogora din cer, învăluit într’un nor. Deasupra capului lui era curcubeul; fața lui era ca soarele, și picioarele lui erau ca niște stîlpi de foc. |
| 2 | În mînă ținea o cărticică deschisă. A pus piciorul drept pe mare, și piciorul stîng pe pămînt, |
| 3 | și a strigat cu glas tare, cum răcnește un leu. Cînd a strigat el, cele șapte tunete au făcut să se audă glasurile lor. |
| 4 | Și cînd au făcut cele șapte tunete să se audă glasurile lor, eram gata să mă apuc să scriu; și am auzit din cer un glas, care zicea: „Pecetluiește ce au spus cele șapte tunete, și nu scrie ce au spus!“ |
| 5 | Și îngerul, pe care-l văzusem stînd în picioare pe mare și pe pămînt, și-a ridicat mîna dreaptă spre cer, |
| 6 | și a jurat pe Cel ce este viu în vecii vecilor, care a făcut cerul și lucrurile din el, pămîntul și lucrurile de pe el, marea și lucrurile din ea, că nu va mai fi nicio zăbavă, |
| 7 | ci că în zilele în cari îngerul al șaptelea va suna din trîmbița lui, se va sfîrși taina lui Dumnezeu, după vestea bună vestită de El robilor Săi proorocilor. |
| 8 | Și glasul, pe care-l auzisem din cer, mi-a vorbit din nou, și mi-a zis: „Du-te de ia cărticica deschisă din mîna îngerului, care stă în picioare pe mare și pe pămînt!“ |
| 9 | M’am dus la înger, și i-am cerut să-mi dea cărticica. „Ia-o“, mi-a zis el, „și mănîncă-o; ea îți va amărî pîntecele, dar în gura ta va fi dulce ca mierea.“ |
| 10 | Am luat cărticica din mîna îngerului, și am mîncat-o: în gura mea a fost dulce ca mierea; dar, după ce am mîncat-o, mi s’a umplut pîntecele de amărăciune. |
| 11 | Apoi mi-au zis: „Trebuie să proorocești din nou cu privire la multe noroade, neamuri, limbi și împărați.“ |
