| 1 | Apoi mi s’a dat o trestie asemenea unei prăjini, și mi s’a zis: „Scoală-te și măsoară Templul lui Dumnezeu, altarul și pe cei ce se închină în el. |
| 2 | Dar curtea de afară a Templului lasă-o la o parte nemăsurată; căci a fost dată Neamurilor, cari vor călca în picioare sfînta cetate patruzeci și două de luni. |
| 3 | Voi da celor doi marturi ai mei să proorocească, îmbrăcați în saci, o mie două sute șase zeci de zile. |
| 4 | Aceștia sînt cei doi măslini și cele două sfeșnice, cari stau înaintea Domnului pămîntului. |
| 5 | Dacă umblă cineva să le facă rău, le iese din gură un foc, care mistuie pe vrăjmașii lor; și dacă vrea cineva să le facă rău, trebuie să piară în felul acesta. |
| 6 | Ei au putere să închidă cerul, ca să nu cadă ploaie în zilele proorociei lor; și au putere să prefacă apele în sînge, și să lovească pămîntul cu orice fel de urgie, oridecîteori vor voi. |
| 7 | Cînd își vor isprăvi mărturisirea lor, fiara, care se ridică din Adînc, va face război cu ei, îi va birui și-i va omorî. |
| 8 | Și trupurile lor moarte vor zăcea în piața cetății celei mari, care, în înțeles duhovnicesc, se cheamă „Sodoma“ și „Egipt“, unde a fost răstignit și Domnul lor. |
| 9 | Și oameni din orice norod, din orice seminție, de orice limbă și de orice neam, vor sta trei zile și jumătate, și vor privi trupurile lor moarte, și nu vor da voie ca trupurile lor moarte să fie puse în mormînt. |
| 10 | Și locuitorii de pe pămînt se vor bucura și se vor veseli de ei; și își vor trimete daruri unii altora, pentrucă acești doi prooroci chinuiseră pe locuitorii pămîntului. |
| 11 | Dar după cele trei zile și jumătate, duhul de viață dela Dumnezeu a intrat în ei, și s’au ridicat în picioare, și o mare frică a apucat pe ceice i-au văzut. |
| 12 | Și au auzit din cer un glas tare, care le zicea: „Suiți-vă aici!“ Și s’au suit într’un nor spre cer; iar vrăjmașii lor i-au văzut. |
| 13 | În clipa aceea s’a făcut un mare cutremur de pămînt, și s’a prăbușit a zecea parte din cetate. Șapte mii de oameni au fost uciși în cutremurul acesta de pămînt. Și cei rămași, s’au îngrozit și au dat slavă Dumnezeului cerului. |
| 14 | A doua nenorocire a trecut. Iată că a treia nenorocire vine curînd. |
| 15 | Îngerul, al șaptelea a sunat din trîmbiță. Și în cer s’au auzit glasuri puternice, cari ziceau: „Împărăția lumii a trecut în mînile Domnului nostru și ale Hristosului Său. Și El va împărăți în vecii vecilor.“ |
| 16 | Și cei douăzeci și patru de bătrîni, cari stăteau înaintea lui Dumnezeu pe scaunele lor de domnie, s’au aruncat cu fețele la pămînt, și s’au închinat lui Dumnezeu, |
| 17 | și au zis: „Îți mulțămim Doamne, Dumnezeule, Atotputernice, care ești și care erai și care vii, că ai pus mîna pe puterea Ta cea mare, și ai început să împărățești. |
| 18 | Neamurile se mîniaseră, dar a venit mînia Ta; a venit vremea să judeci pe cei morți, să răsplătești pe robii Tăi prooroci, pe sfinți și pe cei ce se tem de Numele Tău, mici și mari, și să prăpădești pe cei ce prăpădesc pămîntul!“ |
| 19 | Și Templul lui Dumnezeu, care este în cer, a fost deschis: și s’a văzut chivotul legămîntului Său, în Templul Său. Și au fost fulgere, glasuri, tunete, un cutremur de pămînt, și o grindină mare. |
