| 1 | În cer s’a arătat un semn mare: o femeie învăluită în soare, cu luna supt picioare, și cu o cunună de douăsprezece stele pe cap. |
| 2 | Ea era însărcinată, țipa în durerile nașterii, și avea un mare chin ca să nască. |
| 3 | În cer s’a mai arătat un alt semn: iată, s’a văzut un mare balaur roș, cu șapte capete, zece coarne, și șapte cununi împărătești pe capete. |
| 4 | Cu coada trăgea după el a treia parte din stelele cerului, și le arunca pe pămînt.Balaurul a stătut înaintea femeii, care sta să nască, pentruca să-i mănînce copilul, cînd îl va naște. |
| 5 | Ea a născut un fiu, un copil de parte bărbătească. El are să cîrmuiască toate neamurile cu un toiag de fer. Copilul a fost răpit la Dumnezeu și la scaunul Lui de domnie. |
| 6 | Și femeia a fugit în pustie, într’un loc pregătit de Dumnezeu, ca să fie hrănită acolo o mie două sute șase zeci de zile. |
| 7 | Și în cer s’a făcut un război. Mihail și îngerii lui s’au luptat cu balaurul. Și balaurul cu îngerii lui s’au luptat și ei, |
| 8 | dar n’au putut birui; și locul lor nu li s’a mai găsit în cer. |
| 9 | Și balaurul cel mare, șarpele cel vechi, numit Diavolul și Satana, acela care înșeală întreaga lume, a fost aruncat pe pămînt; și împreună cu el au fost aruncați și îngerii lui. |
| 10 | Și am auzit în cer un glas tare, care zicea: „Acum a venit mîntuirea, puterea și împărăția Dumnezeului nostru, și stăpînirea Hristosului Lui; pentrucă pîrîșul fraților noștri, care zi și noaptea îi pîra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos. |
| 11 | Ei l-au biruit, prin sîngele Mielului și prin cuvîntul mărturisirii lor, și nu și-au iubit viața chiar pînăla moarte. |
| 12 | De aceea bucurați-vă, ceruri, și voi cari locuiți în ceruri! Vai de voi, pămînt și mare! Căci diavolul s’a pogorît la voi, cuprins de o mînie mare, fiindcă știe că are puțină vreme. |
| 13 | Cînd s’a văzut balaurul aruncat pe pămînt, a început să urmărească pe femeia, care născuse copilul de parte bărbătească. |
| 14 | Și cele două aripi ale vulturului celui mare au fost date femeii, ca să zboare cu ele în pustie, în locul ei unde este hrănită o vreme, vremi, și jumătatea unei vremei, departe de fața șarpelui. |
| 15 | Atunci șarpele a aruncat din gură apă, ca un rîu, după femeie, ca s’o ia rîul. |
| 16 | Dar pămîntul a dat ajutor femeii. Pămîntul și-a deschis gura, și a înghițit rîul, pe care-l aruncase balaurul din gură. |
| 17 | Și balaurul, mîniat pe femeie, s’a dus să facă război cu rămășița seminței ei, cari păzesc poruncile lui Dumnezeu, și țin mărturia lui Isus Hristos. |
