| 1 | În vremea aceea, nu era împărat în Israel; și seminția Daniților își cauta o moșie ca să se așeze în ea, căci pînă în ziua aceea nu-i căzuse la sorți nici o moștenire în mijlocul semintiilor lui Israel. |
| 2 | Fiii lui Dan au luat dintre ei toți, din familiile lor, cinci oameni viteji, pe cari i-au trimes din Țorea și din Eștaol, să iscodească țara și s’o cerceteze. Ei le-au zis: „Duceți-vă și cercetați țara.“ Ei au ajuns în muntele lui Efraim, la casa lui Mica, și au rămas peste noapte acolo. |
| 3 | Cînd erau aproape de casa lui Mica, au cunoscut glasul tînărului Levit, s’au apropiat și i-au zis: „Cine te-a adus aici? Ce faci tu în locul acesta? Și ce ai aici?“ |
| 4 | El le-a răspuns: „Mica face cutare și cutare lucru pentru mine, îmi dă o simbrie, și eu îi sînt preot.“ |
| 5 | Ei i-au zis: „Întreabă pe Dumnezeu, ca să știm dacă vom avea noroc în călătoria noastră.“ |
| 6 | Și preotul le-a răspuns: „Duceți-vă în pace; călătoria pe care o faceți este subt privirea Domnului.“ |
| 7 | Cei cinci oameni au plecat, și au ajuns în Lais. Au văzut poporul de acolo trăind la adăpost, în felul Sidoniților, liniștit și fără grijă; în țară nu era nimeni care să le facă cel mai mic neajuns stăpînind peste ei; erau departe de Sidoniți, și n’aveau nici o legătură cu alți oameni. |
| 8 | S’au întors la frații lor în Țorea și Eștaol, și frații lor le-au zis: „Ce veste ne aduceți?“ |
| 9 | „Haidem“, au răspuns ei, „să ne suim împotriva lor; căci am văzut țara, și iată că era foarte bună. Ce! Stați și nu ziceți nimic? Nu fiți leneși și porniți să puneți stăpînire pe țara aceasta. |
| 10 | Cînd veți intra în ea, veți da peste un popor care stă fără frică. Țara este mare, și Dumnezeu a dat-o în mînile voastre; este un loc unde nu lipsește nimic din tot ce este pe pămînt.“ |
| 11 | Șase sute de oameni din familia lui Dan au pornit din Țorea și Eștaol, încinși cu armele lor de război. |
| 12 | S’au suit, și au tăbărît la Chiriat-Iearim în Iuda; de aceea locul acesta, care este înapoia lui Chiriat-Iearim, a fost chemat pînă în ziua de azi Mahane-Dan. |
| 13 | Au trecut de acolo în muntele lui Efraim și au ajuns pînă la casa lui Mica. |
| 14 | Atunci cei cinci oameni cari se duseseră să iscodească țara Lais, au luat cuvîntul și au zis fraților lor: „Știți că în casele acestea este un efod, terafimi, un chip cioplit și un chip turnat? Vedeți acum ce aveți de făcut.“ |
| 15 | Ei s’au abătut pe acolo, au intrat în casa tînărului Levit, în casa lui Mica, și l-au întrebat de sănătate! |
| 16 | Cei șase sute de oameni din fiii lui Dan, încinși cu armele lor de război, stăteau la intrarea porții. |
| 17 | Și cei cinci oameni cari se duseseră să iscodească țara, s’au suit și au intrat în casă; au luat chipul cioplit, efodul, terafimii, și chipul turnat, în timp ce preotul era la intrarea porții cu cei șase sute de oameni, încinși cu armele lor de război. |
| 18 | Cînd au intrat în casa lui Mica, și au luat chipul cioplit, efodul, terafimii, și chipul turnat, preotul le-a zis: „Ce faceți?“ |
| 19 | Ei au răspuns: „Taci, pune-ți mîna la gură, și vino cu noi; să ne fii părinte și preot. Mai bine este să fii preot la casa unui singur om, sau să fii preotul unei seminții și unei familii din Israel?“ |
| 20 | Preotul s’a bucurat în inima lui; a luat efodul, terafimii, și chipul cioplit, și s’a unit cu ceata poporului. |
| 21 | Au pornit iarăș la drum și au plecat, punînd înaintea lor copiii, vitele și calabalîcurile. |
| 22 | După ce se depărtaseră bine de casa lui Mica, oamenii cari locuiau în casele vecine cu a lui Mica s’au strîns și au urmărit pe fiii lui Dan. |
| 23 | Au strigat după fiii lui Dan, cari s’au întors și au zis lui Mica: „Ce ai, și ce înseamnă gloata aceasta de oameni?“ |
| 24 | El a răspuns: „Dumnezeii mei, pe cari mi-i făcusem, mi i-ați luat împreună cu preotul și ați plecat: ce-mi mai rămîne? Cum puteți dar să-mi spuneți: «Ce ai?“ |
| 25 | Fiii lui Dan i-au zis: „Să nu-ți auzim glasul; căci altfel niște oameni amărîți se vor arunca asupra voastră, și te vei perde și pe tine și pe cei din casa ta.“ |
| 26 | Și fiii lui Dan și-au văzut mai departe de drum. Mica, văzînd că sînt mai tari decît el, s’a întors și a venit acasă. |
| 27 | Au ridicat dar ce făcuse Mica, și au luat pe preotul care era în slujba lui, și s’au năpustit asupra Laisului, asupra unui popor liniștit și în pace; l-au trecut prin ascuțișul săbiei, și au ars cetatea. |
| 28 | Nimeni n’a izbăvit-o, căci era departe de Sidon, și locuitorii ei n’aveau nicio legătură cu alți oameni: ea era în valea care se întinde spre Bet-Rehob. Fiii lui Dan au zidit din nou cetatea, și au locuit în ea; |
| 29 | au numit-o Dan, după numele lui Dan, tatăl lor, care se născuse lui Israel; dar cetatea se chema mai înainte Lais. |
| 30 | Au înălțat pentru ei chipul cioplit; și Ionatan, fiul lui Gherșom, fiul lui Moise, el și fiii lui au fost preoții seminției Daniților, pînă pe vremea robirii țării. |
| 31 | Au așezat pentru ei chipul cioplit pe care-l făcuse Mica, în tot timpul cît a fost casa lui Dumnezeu la Silo. |
