| 1 | Astfel au fost sfârșite cerurile și pământul și toată oștirea lor. |
| 2 | În ziua a șaptea, Dumnezeu Și-a sfârșit lucrarea pe care o făcuse; și în ziua a șaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse. |
| 3 | Dumnezeu a binecuvântat ziua a șaptea și a sfințit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o zidise și o făcuse. |
| 4 | Iată istoria cerurilor și a pământului, când au fost făcute. |
| 5 | În ziua când a făcut Domnul Dumnezeu un pământ și ceruri, nu era încă pe pământ niciun copăcel de câmp și nicio iarbă de pe câmp nu încolțea încă: fiindcă Domnul Dumnezeu nu dăduse încă ploaie pe pământ și nu era niciun om ca să lucreze pământul. |
| 6 | Ci un abur se ridica de pe pământ și uda toată fața pământului. |
| 7 | Domnul Dumnezeu a făcut pe om din țărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viață, și omul s-a făcut astfel un suflet viu. |
| 8 | Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit; și a pus acolo pe omul pe care-l întocmise. |
| 9 | Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi, plăcuți la vedere și buni la mâncare, și pomul vieții în mijlocul grădinii, și pomul cunoștinței binelui și răului. |
| 10 | Un râu ieșea din Eden și uda grădina; și de acolo se împărțea și se făcea patru brațe. |
| 11 | Numele celui dintâi este Pison; el înconjoară toată țara Havila, unde se găsește aur. |
| 12 | Aurul din țara aceasta este bun; acolo se găsește și bedelion și piatră de onix. |
| 13 | Numele râului al doilea este Ghihon; el înconjoară toată țara Cuș. |
| 14 | Numele celui de al treilea este Hidechel: el curge la răsăritul Asiriei. Al patrulea râu este Eufratul. |
| 15 | Domnul Dumnezeu a luat pe om și l-a așezat în grădina Edenului, ca s-o lucreze și s-o păzească. |
| 16 | Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poți să mănânci după plăcere din orice pom din grădină; |
| 17 | dar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el vei muri negreșit.” |
| 18 | Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.” |
| 19 | Domnul Dumnezeu a făcut din pământ toate fiarele câmpului și toate păsările cerului; și le-a adus la om, ca să vadă cum are să le numească; și orice nume pe care-l dădea omul fiecărei viețuitoare, acela-i era numele. |
| 20 | Și omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului și tuturor fiarelor câmpului; dar pentru om nu s-a găsit niciun ajutor care să i se potrivească. |
| 21 | Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste om, și omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui și a închis carnea la locul ei. |
| 22 | Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie și a adus-o la om. |
| 23 | Și omul a zis: „Iată în sfârșit aceea care este os din oasele mele și carne din carnea mea! Ea se va numi „femeie”, pentru că a fost luată din om.” |
| 24 | De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa, și se va lipi de nevasta sa și se vor face un singur trup. |
| 25 | Omul și nevasta lui erau amândoi goi și nu le era rușine. |
