| 1 | Avraam era bătrân, înaintat în vârstă; și Domnul binecuvântase pe Avraam în orice lucru. |
| 2 | Avraam a zis celui mai bătrân rob din casa lui, care era îngrijitorul tuturor averilor lui: „Pune-ți, te rog, mâna sub coapsa mea; |
| 3 | și te voi pune să juri pe Domnul, Dumnezeul cerului și Dumnezeul pământului că nu vei lua fiului meu o nevastă dintre fetele canaaniților, în mijlocul cărora locuiesc, |
| 4 | ci te vei duce în țara și la rudele mele să iei nevastă fiului meu, Isaac.” |
| 5 | Robul i-a răspuns: „Poate că femeia n-are să vrea să mă urmeze în țara aceasta; va trebui să duc oare pe fiul tău în țara de unde ai ieșit tu?” |
| 6 | Avraam i-a zis: „Să nu care cumva să duci pe fiul meu acolo! |
| 7 | Domnul Dumnezeul cerului, care m-a scos din casa tatălui meu și din patria mea, care mi-a vorbit și mi-a jurat, zicând: „Seminței tale voi da țara aceasta”, va trimite pe Îngerul Său înaintea ta; și de acolo vei lua o nevastă fiului meu. |
| 8 | Dacă femeia nu va vrea să te urmeze, vei fi dezlegat de jurământul acesta pe care te pun să-l faci. Cu niciun chip să nu duci însă acolo pe fiul meu.” |
| 9 | Robul și-a pus mâna sub coapsa stăpânului său, Avraam, și i-a jurat că are să păzească aceste lucruri. |
| 10 | Robul a luat zece cămile dintre cămilele stăpânului său și a plecat, având cu el toate lucrurile de preț ale stăpânului său. S-a sculat și a plecat în Mesopotamia, în cetatea lui Nahor. |
| 11 | A lăsat cămilele să se odihnească, în genunchi, afară din cetate, lângă o fântână. Era seara, pe vremea când ies femeile să scoată apă. |
| 12 | Și a zis: „Doamne Dumnezeul stăpânului meu, Avraam! Te rog, dă-mi izbândă astăzi și îndură-Te de stăpânul meu, Avraam. |
| 13 | Iată, stau lângă izvorul acesta de apă, și fetele oamenilor din cetate vin să scoată apă. |
| 14 | Fă ca fata căreia îi voi zice: „Pleacă-ți vadra, te rog, ca să beau” și care va răspunde: „Bea și am să dau de băut și cămilelor tale” să fie aceea pe care ai rânduit-o Tu pentru robul Tău, Isaac! Și prin aceasta voi cunoaște că Te-ai îndurat de stăpânul meu.” |
| 15 | Nu sfârșise el încă de vorbit și a ieșit, cu vadra pe umăr, Rebeca, fata lui Betuel, fiul Milcăi, nevasta lui Nahor, fratele lui Avraam. |
| 16 | Fata era foarte frumoasă; era fecioară și niciun bărbat n-avusese legături cu ea. Ea s-a coborât la izvor, și-a umplut vadra și s-a suit iarăși. |
| 17 | Robul a alergat înaintea ei și a zis: „Dă-mi, te rog, să beau puțină apă din vadra ta.” |
| 18 | „Bea, domnul meu”, a răspuns ea. Și s-a grăbit de a plecat vadra pe mână și i-a dat să bea. |
| 19 | După ce i-a dat și a băut de s-a săturat, a zis: „Am să scot apă și pentru cămilele tale, până vor bea și se vor sătura.” |
| 20 | A vărsat în grabă vadra în adăpătoare și a alergat iarăși la fântână ca să scoată apă; și a scos pentru toate cămilele lui. |
| 21 | Omul o privea cu mirare și fără să zică nimic, ca să vadă dacă Domnul a făcut să-i izbutească sau nu călătoria. |
| 22 | Când s-au săturat cămilele de băut, omul a luat o verigă de aur, de greutatea unei jumătăți de siclu, și două brățări, grele de zece sicli de aur. |
| 23 | Și a zis: „A cui fată ești? Spune-mi, te rog. Este loc pentru noi în casa tatălui tău ca să rămânem peste noapte?” |
| 24 | Ea a răspuns: „Eu sunt fata lui Betuel, fiul Milcăi și al lui Nahor.” |
| 25 | Și i-a zis mai departe: „Avem paie și nutreț din belșug și este și loc de găzduit peste noapte.” |
| 26 | Atunci omul a plecat capul și s-a aruncat cu fața la pământ înaintea Domnului, |
| 27 | zicând: „Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul stăpânului meu, Avraam, care n-a părăsit îndurarea și credincioșia Lui față de stăpânul meu! Domnul m-a îndreptat în casa fraților stăpânului meu.” |
| 28 | Fata a alergat și a istorisit mamei sale, acasă, cele întâmplate. |
| 29 | Rebeca avea un frate, numit Laban. Și Laban a alergat afară la omul acela, la izvor. |
| 30 | Văzuse veriga și brățările în mâinile surorii sale și auzise pe sora sa, Rebeca, spunând: „Așa mi-a vorbit omul acela.” A venit, dar, la omul acela, care stătea lângă cămile la izvor, |
| 31 | și a zis: „Vino, binecuvântatul Domnului! Pentru ce stai afară? Am pregătit casa și am pregătit un loc pentru cămile.” |
| 32 | Omul a intrat în casă. Laban a pus să descarce cămilele, a dat paie și nutreț cămilelor și a adus apă pentru spălat picioarele omului aceluia și ale oamenilor care erau cu el. |
| 33 | Apoi, i-a dat să mănânce. Dar el a zis: „Nu mănânc până nu voi spune ce am de spus.” „Vorbește!”, a zis Laban. |
| 34 | Atunci el a zis: „Eu sunt robul lui Avraam. |
| 35 | Domnul a umplut de binecuvântări pe stăpânul meu, care a ajuns la mare propășire. I-a dat oi și boi, argint și aur, robi și roabe, cămile și măgari. |
| 36 | Sara, nevasta stăpânului meu, a născut, la bătrânețe, un fiu stăpânului meu; și lui i-a dat el tot ce are. |
| 37 | Stăpânul meu m-a pus să jur și a zis: „Să nu iei fiului meu o nevastă dintre fetele canaaniților, în țara cărora locuiesc; |
| 38 | ci să te duci în casa tatălui meu și la rudele mele, ca de-acolo să iei nevastă fiului meu.” |
| 39 | Eu am zis stăpânului meu: „Poate că femeia n-are să vrea să mă urmeze.” |
| 40 | Și el mi-a răspuns: „Domnul, înaintea căruia umblu, va trimite pe Îngerul Său cu tine și-ți va da izbândă în călătorie, și vei lua fiului meu o nevastă din rudele și din casa tatălui meu. |
| 41 | Vei fi dezlegat de jurământul pe care mi-l faci, dacă te vei duce la rudele mele; și dacă nu ți-o vor da, vei fi dezlegat de jurământul pe care mi-l faci.” |
| 42 | Eu am ajuns, azi, la izvor și am zis: „Doamne Dumnezeul stăpânului meu, Avraam, dacă binevoiești să-mi dai izbândă în călătoria pe care o fac, |
| 43 | iată, eu stau la izvorul de apă, și fata care va ieși să scoată apă și căreia îi voi zice: „Dă-mi, te rog, să beau puțină apă din vadra ta” |
| 44 | și care îmi va răspunde: „Bea tu însuți și voi da de băut și cămilelor tale”, fata aceea să fie nevasta pe care a rânduit-o Domnul pentru fiul stăpânului meu!” |
| 45 | Înainte de a sfârși de vorbit în inima mea, iată că a ieșit Rebeca, cu vadra pe umăr, s-a coborât la izvor și a scos apă. Eu i-am zis: „Dă-mi să beau, te rog!” |
| 46 | Ea s-a grăbit, și-a plecat vadra deasupra umărului și a zis: „Bea și voi da de băut și cămilelor tale.” Am băut și a dat de băut și cămilelor mele. |
| 47 | Eu am întrebat-o și am zis: „A cui fată ești?” Ea a răspuns: „Sunt fata lui Betuel, fiul lui Nahor și al Milcăi.” I-am pus veriga în nas și brățările la mâini. |
| 48 | Apoi am plecat capul, m-am aruncat cu fața la pământ înaintea Domnului și am binecuvântat pe Domnul Dumnezeul stăpânului meu, Avraam, că m-a călăuzit pe calea cea dreaptă, ca să iau pe fata fratelui stăpânului meu pentru fiul lui. |
| 49 | Acum, dacă voiți să arătați bunăvoință și credincioșie față de stăpânul meu, spuneți-mi; dacă nu, spuneți-mi iarăși, ca să mă îndrept la dreapta sau la stânga.” |
| 50 | Laban și Betuel, drept răspuns, au zis: „De la Domnul vine lucrul acesta; noi nu-ți mai putem spune nici rău, nici bine. |
| 51 | Iată, Rebeca este înaintea ta; ia-o și du-te, ca să fie nevasta fiului stăpânului tău, cum a spus Domnul.” |
| 52 | Când a auzit robul lui Avraam cuvintele lor, s-a aruncat cu fața la pământ înaintea Domnului. |
| 53 | Și robul a scos scule de argint, scule de aur și îmbrăcăminte, pe care le-a dat Rebecăi; a dat, de asemenea, daruri bogate fratelui său și mamei sale. |
| 54 | După aceea, au mâncat și au băut, el și oamenii care erau împreună cu el și s-au culcat. Dimineața când s-au sculat, robul a zis: „Lăsați-mă să mă întorc la stăpânul meu.” |
| 55 | Fratele și mama fetei au zis: „Fata să mai rămână câtva timp cu noi, măcar vreo zece zile: pe urmă, poate să plece.” |
| 56 | El le-a răspuns: „Nu mă opriți, fiindcă Domnul mi-a dat izbândă în călătoria mea; lăsați-mă să plec și să mă duc la stăpânul meu.” |
| 57 | Atunci ei au răspuns: „Să chemăm pe fată și s-o întrebăm.” |
| 58 | Au chemat, dar, pe Rebeca și i-au zis: „Vrei să te duci cu omul acesta?” „Da, vreau”, a răspuns ea. |
| 59 | Și au lăsat pe sora lor, Rebeca, să plece cu doica ei, cu robul lui Avraam și cu oamenii lui. |
| 60 | Au binecuvântat pe Rebeca și i-au zis: „O, sora noastră, să ajungi mama a mii de zeci de mii, și sămânța ta să stăpânească cetățile vrăjmașilor săi!” |
| 61 | Rebeca s-a sculat, împreună cu slujnicele ei, au încălecat pe cămile și au urmat pe omul acela. Robul a luat pe Rebeca și a plecat. |
| 62 | Isaac se întorsese de la fântâna „Lahai-Roi”, căci locuia în țara de miazăzi. |
| 63 | Într-o seară, când Isaac ieșise să cugete în taină pe câmp, a ridicat ochii și s-a uitat; și iată că veneau niște cămile. |
| 64 | Rebeca a ridicat și ea ochii, a văzut pe Isaac și s-a dat jos de pe cămilă. |
| 65 | Și a zis robului: „Cine este omul acesta care vine înaintea noastră pe câmp?” Robul a răspuns: „Este stăpânul meu!” Atunci ea și-a luat marama și s-a acoperit. |
| 66 | Robul a istorisit lui Isaac toate lucrurile pe care le făcuse. |
| 67 | Isaac a dus pe Rebeca în cortul mamei sale, Sara; a luat pe Rebeca, ea a fost nevasta lui, și el a iubit-o. Astfel a fost mângâiat Isaac pentru pierderea mamei sale. |
