| 1 | Iacov a locuit în țara Canaan, unde locuise ca străin tatăl său. |
| 2 | Iată istoria lui Iacov: Iosif, la vârsta de șaptesprezece ani, păștea oile cu frații lui; băiatul acesta era cu fiii Bilhei și cu fiii Zilpei, nevestele tatălui său. Și Iosif spunea tatălui lor vorbele lor cele rele. |
| 3 | Israel iubea pe Iosif mai mult decât pe toți ceilalți fii ai săi, pentru că îl născuse la bătrânețe; și i-a făcut o haină pestriță. |
| 4 | Frații lui au văzut că tatăl lor îl iubea mai mult decât pe ei toți și au început să-l urască. Nu puteau să-i spună nicio vorbă prietenească. |
| 5 | Iosif a visat un vis și l-a istorisit fraților săi, care l-au urât și mai mult. |
| 6 | El le-a zis: „Ia ascultați ce vis am visat! |
| 7 | Noi eram la legatul snopilor în mijlocul câmpului; și iată că snopul meu s-a ridicat și a stat în picioare; iar snopii voștri l-au înconjurat și s-au aruncat cu fața la pământ înaintea lui.” |
| 8 | Frații lui i-au zis: „Doar n-ai să împărățești tu peste noi? Doar n-ai să ne cârmuiești tu pe noi?” Și l-au urât și mai mult, din pricina viselor lui și din pricina cuvintelor lui. |
| 9 | Iosif a mai visat un alt vis și l-a istorisit fraților săi. El a zis: „Am mai visat un vis! Soarele, luna și unsprezece stele se aruncau cu fața la pământ înaintea mea.” |
| 10 | L-a istorisit tatălui său și fraților săi. Tatăl său l-a mustrat și i-a zis: „Ce înseamnă visul acesta pe care l-ai visat? Nu cumva vom veni eu, mama ta și frații tăi să ne aruncăm cu fața la pământ înaintea ta?” |
| 11 | Frații săi au început să-l pizmuiască; dar tatăl său a ținut minte lucrurile acestea. |
| 12 | Frații lui Iosif se duseseră la Sihem, ca să pască oile tatălui lor. |
| 13 | Israel a zis lui Iosif: „Frații tăi pasc oile la Sihem! Vino, căci vreau să te trimit la ei.” „Iată-mă, sunt gata”, a răspuns el. |
| 14 | Israel i-a zis: „Du-te, rogu-te, și vezi dacă frații tăi sunt sănătoși și dacă oile sunt bine; și adu-mi vești.” L-a trimis astfel din valea Hebronului și Iosif a ajuns la Sihem. |
| 15 | Pe când rătăcea pe câmp, l-a întâlnit un om. Omul acela l-a întrebat: „Ce cauți?” |
| 16 | „Caut pe frații mei”, a răspuns Iosif; „spune-mi, te rog, unde pasc ei oile?” |
| 17 | Și omul acela a zis: „Au plecat de aici; căci i-am auzit spunând: „Haidem la Dotan.” Iosif s-a dus după frații săi și i-a găsit la Dotan. |
| 18 | Ei l-au zărit de departe și, până să se apropie de ei, s-au sfătuit să-l omoare. |
| 19 | Ei au zis unul către altul: „Iată că vine făuritorul de vise! |
| 20 | Veniți acum să-l omorâm și să-l aruncăm într-una din aceste gropi; vom spune că l-a mâncat o fiară sălbatică și vom vedea ce se va alege de visele lui.” |
| 21 | Ruben a auzit lucrul acesta și l-a scos din mâinile lor. El a zis: „Să nu-i luăm viața!” |
| 22 | Ruben le-a zis: „Să nu vărsați sânge; ci mai bine aruncați-l în groapa aceasta care este în pustiu și nu puneți mâna pe el.” Căci avea de gând să-l scape din mâinile lor și să-l aducă înapoi la tatăl său. |
| 23 | Când a ajuns Iosif la frații săi, aceștia l-au dezbrăcat de haina lui, de haina cea pestriță, pe care o avea pe el. |
| 24 | L-au luat și l-au aruncat în groapă. Groapa aceasta era goală: nu era apă în ea. |
| 25 | Apoi au șezut să mănânce. Ridicându-și ochii, au văzut o ceată de ismaeliți venind din Galaad; cămilele lor erau încărcate cu tămâie, cu leac alinător și smirnă, pe care le duceau în Egipt. |
| 26 | Atunci Iuda a zis fraților săi: „Ce vom câștiga să ucidem pe fratele nostru și să-i ascundem sângele? |
| 27 | Veniți mai bine să-l vindem ismaeliților și să nu punem mâna pe el, căci este fratele nostru, carne din carnea noastră.” Și frații lui l-au ascultat. |
| 28 | La trecerea negustorilor madianiți, au tras și au scos pe Iosif afară din groapă și l-au vândut, cu douăzeci de sicli de argint, ismaeliților, care l-au dus în Egipt. |
| 29 | Ruben s-a întors la groapă; și iată că Iosif nu mai era în groapă. El și-a rupt hainele, |
| 30 | s-a întors la frații săi și a zis: „Băiatul nu mai este! Ce mă voi face eu?” |
| 31 | Ei au luat atunci haina lui Iosif; și înjunghiind un țap, i-au înmuiat haina în sânge. |
| 32 | Au trimis tatălui lor haina cea pestriță, punând să-i spună: „Iată ce am găsit! Vezi dacă este haina fiului tău sau nu.” |
| 33 | Iacov a cunoscut-o și a zis: „Este haina fiului meu! O fiară sălbatică l-a mâncat! Da, Iosif a fost făcut bucăți!” |
| 34 | Și și-a rupt hainele, și-a pus un sac pe coapse și a jelit multă vreme pe fiul său. |
| 35 | Toți fiii și toate fiicele lui au venit ca să-l mângâie; dar el nu voia să primească nicio mângâiere, ci zicea: „Plângând mă voi coborî la fiul meu în Locuința morților.” Și plângea astfel pe fiul său. |
| 36 | Madianiții l-au vândut în Egipt lui Potifar, un dregător al lui faraon, și anume căpetenia străjerilor. |
