| 1 | După aceea, iată ce s-a întâmplat. Absalom, fiul lui David, avea o soră frumoasă, numită Tamar; și Amnon, fiul lui David, a iubit-o. |
| 2 | Amnon era atât de chinuit din această pricină, încât a căzut bolnav după sora sa Tamar; căci era fecioară și-i venea greu lui Amnon să-i facă ceva. |
| 3 | Amnon avea un prieten, numit Ionadab, fiul lui Șimea, fratele lui David. Și Ionadab era un om foarte șiret. |
| 4 | El i-a zis: „Pentru ce te usuci din zi în zi, tu, fiul împăratului? Nu vrei să-mi spui?” Amnon i-a răspuns: „Iubesc pe Tamar, sora fratelui meu Absalom.” |
| 5 | Ionadab i-a zis: „Culcă-te în pat și fă-te bolnav. Când va veni tatăl tău să te vadă, să-i spui: „Dă voie surorii mele Tamar, să vină să-mi dea să mănânc; să-mi pregătească sub ochii mei o mâncare, ca s-o văd și s-o iau din mâna ei.” |
| 6 | Amnon s-a culcat și s-a făcut bolnav. Împăratul a venit să-l vadă, și Amnon a zis împăratului: „Te rog, să vină sora mea Tamar să facă două turte sub ochii mei și să le mănânc din mâna ei.” |
| 7 | David a trimis să spună Tamarei înăuntrul odăilor ei: „Du-te în casa fratelui tău Amnon și pregătește-i o mâncare.” |
| 8 | Tamar s-a dus în casa fratelui ei Amnon, care era culcat. A luat plămădeală, a frământat-o, a pregătit turte înaintea lui și le-a copt; |
| 9 | luând apoi tigaia, le-a răsturnat înaintea lui. Dar Amnon n-a vrut să mănânce. El a zis: „Scoateți pe toată lumea afară.” Și toată lumea a ieșit afară de la el. |
| 10 | Atunci Amnon a zis Tamarei: „Adu-mi mâncarea în odaie și s-o mănânc din mâna ta.” Tamar a luat turtele pe care le făcuse și le-a dus fratelui său Amnon, în odaie. |
| 11 | Pe când i le dădea ea să le mănânce, el a apucat-o și i-a zis: „Vino, soro, și culcă-te cu mine.” |
| 12 | Ea i-a răspuns: „Nu, frate, nu mă necinsti, căci nu se face așa în Israel; nu face mișelia aceasta. |
| 13 | Unde mă voi duce eu cu rușinea mea? Și tu vei trece drept un mișel în Israel. Acum, vorbește, te rog, împăratului, și nu se va împotrivi să fiu a ta.” |
| 14 | Dar el n-a vrut s-o asculte; a silit-o, a necinstit-o și s-a culcat cu ea. |
| 15 | Apoi Amnon a urât-o foarte mult, mai mult decât o iubise. Și i-a zis: „Scoală-te și du-te!” |
| 16 | Ea i-a răspuns: „Nu mai mări răul pe care l-ai făcut, izgonindu-mă.” |
| 17 | El n-a vrut s-o asculte și, chemând băiatul care-i slujea, a zis: „Izgonește de la mine pe femeia aceasta, scoate-o afară și încuie ușa după ea!” |
| 18 | Ea avea o rochie pestriță; căci aceasta era haina pe care o purtau fetele împăratului, câtă vreme erau fecioare. Slujitorul lui Amnon a scos-o afară și a încuiat ușa după ea. |
| 19 | Tamar și-a presărat cenușă pe cap și și-a sfâșiat haina pestriță; a pus mâna în cap și a plecat țipând. |
| 20 | Fratele ei Absalom i-a zis: „A stat fratele tău Amnon cu tine? Acum, soro, taci, căci este fratele tău; nu te prea trece cu firea din pricina aceasta.” Și Tamar, nemângâiată, a locuit în casa fratelui ei Absalom. |
| 21 | Împăratul David a aflat toate aceste lucruri și s-a mâniat foarte tare. |
| 22 | Absalom n-a vorbit nici bine, nici rău cu Amnon; dar a început să-l urască, pentru că necinstise pe sora sa Tamar. |
| 23 | După doi ani, pe când Absalom avea tunsul oilor la Baal-Hațor, lângă Efraim, a poftit pe toți fiii împăratului. |
| 24 | Absalom s-a dus la împărat și a zis: „Iată, robul tău are tunsul oilor; să vină împăratul și slujitorii lui la robul tău.” |
| 25 | Și împăratul a zis lui Absalom: „Nu, fiule, nu vom veni toți, ca să nu-ți fie greu.” Absalom a stăruit de el; dar împăratul n-a vrut să se ducă și l-a binecuvântat. |
| 26 | Absalom a zis: „Dă voie măcar fratelui meu Amnon să vină cu noi.” Împăratul i-a răspuns: „Pentru ce să vină el cu tine?” |
| 27 | În urma stăruințelor lui Absalom, împăratul a lăsat să meargă cu el pe Amnon și toți fiii săi. |
| 28 | Absalom a dat următoarea poruncă slujitorilor săi: „Luați seama când se va înveseli inima lui Amnon de vin și când vă voi zice: „Loviți pe Amnon!” atunci să-l omorâți; să nu vă temeți de nimic: oare nu vă poruncesc eu? Fiți tari și arătați-vă oameni de inimă!” |
| 29 | Slujitorii lui Absalom au făcut lui Amnon cum le poruncise Absalom. Și toți fiii împăratului s-au sculat, au încălecat fiecare pe catârul lui și au fugit. |
| 30 | Pe când erau pe drum, a ajuns zvonul la David că Absalom a ucis pe toți fiii împăratului și că n-a mai rămas niciunul din ei. |
| 31 | Împăratul s-a sculat, și-a rupt hainele și s-a culcat pe pământ, și toți slujitorii lui stăteau acolo cu hainele sfâșiate. |
| 32 | Ionadab, fiul lui Șimea, fratele lui David, a luat cuvântul și a zis: „Să nu creadă domnul meu că toți tinerii, fiii împăratului, au fost uciși, căci numai Amnon a murit; aceasta este urmarea unei hotărâri a lui Absalom, din ziua când Amnon a necinstit pe sora sa Tamar. |
| 33 | Să nu se mai muncească, dar, împăratul, domnul meu, cu gândul că toți fiii împăratului au murit, căci numai Amnon a murit.” |
| 34 | Absalom a fugit. Și tânărul pus de strajă a ridicat ochii și s-a uitat. Și iată că o mare ceată venea pe drumul dinapoia lui, dinspre munte. |
| 35 | Ionadab a zis împăratului: „Iată că vin fiii împăratului! Astfel se adeverește ce spunea robul tău.” |
| 36 | Pe când isprăvea el vorba, iată că fiii împăratului au venit. Au ridicat glasul și au plâns; și împăratul și toți slujitorii lui au plâns mult. |
| 37 | Absalom fugise și s-a dus la Talmai, fiul lui Amihur, împăratul Gheșurului. Și David jelea în fiecare zi pe fiul său. |
| 38 | Absalom a stat trei ani la Gheșur, unde se dusese după ce fugise. |
| 39 | Împăratul David a încetat să mai urmărească pe Absalom, căci se mângâiase de moartea lui Amnon. |
