| 1 | Vrăjmașii lui Iuda și Beniamin au auzit că fiii robiei zidesc un Templu Domnului Dumnezeului lui Israel. |
| 2 | Au venit la Zorobabel și la capii de familii și le-au zis: „Să zidim și noi cu voi; căci și noi chemăm ca și voi pe Dumnezeul vostru și-I aducem jertfe din vremea lui Esar-Hadon, împăratul Asiriei, care ne-a adus aici.” |
| 3 | Dar Zorobabel, Iosua și ceilalți capi ai familiilor lui Israel le-au răspuns: „Nu se cuvine să zidiți împreună cu noi Casa Dumnezeului nostru; ci noi singuri o vom zidi Domnului Dumnezeului lui Israel, cum ne-a poruncit împăratul Cirus, împăratul perșilor.” |
| 4 | Atunci oamenii țării au înmuiat inima poporului lui Iuda; l-au înfricoșat ca să-l împiedice să zidească |
| 5 | și au mituit cu preț de argint pe sfetnici ca să-i zădărnicească lucrarea. Așa a fost tot timpul vieții lui Cirus, împăratul perșilor, până la domnia lui Darius, împăratul perșilor. |
| 6 | Sub domnia lui Asuerus, la începutul domniei lui, au scris o pâră împotriva locuitorilor din Iuda și din Ierusalim. |
| 7 | Și pe vremea lui Artaxerxe, Bișlam, Mitredat, Tabeel și ceilalți tovarăși de slujbă ai lor au scris lui Artaxerxe, împăratul perșilor. Scrisoarea a fost scrisă cu slove aramaice și tălmăcită în limba aramaică. |
| 8 | Dregătorul Rehum și logofătul Șimșai au scris împăratului Artaxerxe scrisoarea următoare la Ierusalim. |
| 9 | Dregătorul Rehum, logofătul Șimșai și ceilalți tovarăși de slujbă ai lor, cei din Din, din Arfarsatac, din Tarpel, din Afaras, din Erec, din Babilon, din Susa, din Deha, din Elam |
| 10 | și celelalte popoare pe care le-a mutat marele și vestitul Osnapar și le-a așezat în cetatea Samariei și în celelalte locuri de dincoace de Râu și așa mai departe. |
| 11 | Iată cuprinsul scrisorii pe care au trimis-o împăratului Artaxerxe: „Robii tăi, oamenii de dincoace de Râu, și așa mai departe… |
| 12 | Să știe împăratul că iudeii plecați de la tine și veniți printre noi la Ierusalim zidesc din nou cetatea aceea răzvrătită și rea, îi ridică zidurile și-i dreg temeliile. |
| 13 | Să știe, dar, împăratul că, dacă se va zidi cetatea aceasta și i se vor ridica zidurile, nu vor mai plăti nici bir, nici dare, nici drept de trecere, și vistieria împărătească va suferi din pricina aceasta. |
| 14 | Și, fiindcă noi mâncăm sarea curții domnești și nu ne șade bine să vedem pe împărat păgubit, trimitem împăratului aceste știri. |
| 15 | Să se facă cercetări în cartea cronicilor părinților tăi; și vei găsi și vei vedea în cartea cronicilor că cetatea aceasta este o cetate răzvrătită, vătămătoare împăraților și ținuturilor, și că s-au dedat la răscoală încă din vremuri străbune. De aceea a fost nimicită cetatea aceasta. |
| 16 | Facem cunoscut împăratului că, dacă va fi zidită din nou cetatea aceasta și dacă i se vor ridica zidurile, prin chiar faptul acesta, nu vei mai avea stăpânire dincoace de Râu.” |
| 17 | Iată răspunsul trimis de împărat dregătorului Rehum, logofătului Șimșai și celorlalți tovarăși ai lui de slujbă, care locuiau la Samaria și în alte locuri de cealaltă parte a Râului: „Sănătate și așa mai departe… |
| 18 | Scrisoarea pe care ne-ați trimis-o a fost citită întocmai înaintea mea. |
| 19 | Am dat poruncă să se facă cercetări; și s-a găsit că din vremuri vechi cetatea aceasta s-a răsculat împotriva împăraților și s-a dedat la răscoală și la răzvrătire. |
| 20 | Au fost la Ierusalim împărați puternici, stăpâni peste toată țara de dincolo de Râu, și cărora li se plătea bir, dare și drept de trecere pe drum. |
| 21 | Ca urmare, porunciți să înceteze lucrările oamenilor acelora și să nu se mai zidească cetatea aceasta până ce nu vor avea o învoire din partea mea. |
| 22 | Vedeți să nu vă abateți de la porunca aceasta, ca să nu crească răul acela spre paguba împăraților.” |
| 23 | Îndată ce s-a citit cuprinsul scrisorii împăratului Artaxerxe înaintea lui Rehum, înaintea logofătului Șimșai și înaintea tovarășilor lor de slujbă, s-au dus în grabă la Ierusalim la iudei și i-au oprit cu silă și cu putere de la lucrările lor. |
| 24 | Atunci s-a oprit lucrarea Casei lui Dumnezeu la Ierusalim și a fost oprită până în anul al doilea al domniei lui Darius, împăratul perșilor. |
