| 1 | Țofar din Naama a luat cuvântul și a zis: |
| 2 | „Să rămână această năvală de cuvinte fără răspuns și să creadă limbutul că are dreptate? |
| 3 | Vor face vorbele tale deșarte pe oameni să tacă? Și-ți vei bate joc de alții, fără să te facă cineva de rușine? |
| 4 | Tu zici: „Felul meu de a vedea este drept, și sunt curat în ochii Tăi.” – |
| 5 | Ah! de ar vrea Dumnezeu să vorbească, de Și-ar deschide buzele să-ți răspundă |
| 6 | și de ți-ar descoperi tainele înțelepciunii Lui, ale înțelepciunii Lui nemărginite, ai vedea atunci că nu-ți răsplătește totuși după fărădelegea ta. |
| 7 | Poți spune tu că poți pătrunde adâncimile lui Dumnezeu, că poți ajunge la cunoștința desăvârșită a Celui Atotputernic? |
| 8 | Cât cerurile-i de înaltă: ce poți face? Mai adâncă decât Locuința morților: ce poți ști? |
| 9 | Întinderea ei este mai lungă decât pământul și mai lată decât marea. |
| 10 | Dacă apucă, dacă închide și cheamă El la judecată, cine-L poate opri? |
| 11 | Căci El cunoaște pe făcătorii de rele, vede ușor pe vinovați. |
| 12 | Omul dimpotrivă, are minte de nebun și s-a născut ca mânzul unui măgar sălbatic! |
| 13 | Tu, îndreaptă-ți inima spre Dumnezeu, întinde-ți mâinile spre El. |
| 14 | Depărtează-te de fărădelege și nu lăsa nedreptatea să locuiască în cortul tău. |
| 15 | Și atunci, îți vei ridica fruntea fără teamă, vei fi tare și fără frică; |
| 16 | îți vei uita suferințele, și-ți vei aduce aminte de ele ca de niște ape care s-au scurs. |
| 17 | Zilele tale vor străluci mai tare decât soarele la amiază, întunericul tău va fi ca lumina dimineții. |
| 18 | Vei fi plin de încredere, și nădejdea nu-ți va fi zadarnică. Te vei uita în jurul tău și vei vedea că te poți odihni liniștit. |
| 19 | Te vei culca și nimeni nu te va tulbura, și mulți vor umbla după bunăvoința ta. |
| 20 | Dar ochii celor răi se vor topi; ei n-au loc de scăpare: moartea, iată nădejdea lor!” |
