| 1 | Elifaz din Teman a luat cuvântul și a zis: |
| 2 | „Se cade să dea înțeleptul ca răspuns înțelepciune deșartă? Sau să-și umfle pieptul cu vânt de răsărit? |
| 3 | Să se apere prin cuvinte care n-ajută la nimic și prin cuvântări care nu slujesc la nimic? |
| 4 | Tu nimicești chiar și frica de Dumnezeu, nimicești orice simțire de evlavie față de Dumnezeu. |
| 5 | Nelegiuirea ta îți cârmuiește gura, și împrumuți vorbirea oamenilor vicleni. |
| 6 | Nu eu, ci gura ta te osândește, buzele tale mărturisesc împotriva ta. |
| 7 | Tu ești omul care s-a născut întâi? Te-ai născut tu înaintea dealurilor? |
| 8 | Ai fost tu la sfaturile lui Dumnezeu; și ai sorbit din ele înțelepciune pentru tine? |
| 9 | Ce știi tu și să nu știm și noi? Ce cunoștință ai tu pe care să n-o avem și noi? |
| 10 | Între noi sunt peri albi, bătrâni, oameni mai înziliți decât tatăl tău. |
| 11 | Puțin lucru sunt mângâierile lui Dumnezeu pentru tine și cuvintele care-ți vorbesc atât de blând?… |
| 12 | Încotro te trage inima și ce înseamnă această privire țintă a ochilor tăi? |
| 13 | Ce! împotriva lui Dumnezeu îți îndrepți tu mânia și-ți ies din gură cuvinte ca acestea: |
| 14 | „Ce este omul, ca să fie curat? Și poate cel născut din femeie să fie fără prihană? |
| 15 | Dacă n-are încredere Dumnezeu nici în sfinții Săi, dacă nici cerurile nu sunt curate înaintea Lui, |
| 16 | cu cât mai puțin ființa urâcioasă și stricată – omul, care bea nelegiuirea ca apa!”? |
| 17 | Vreau să te învăț, ascultă-mă! Voi istorisi ce am văzut, |
| 18 | ce au arătat înțelepții, ce au descoperit ei, auzind de la părinții lor, |
| 19 | cărora singuri li se dăduse țara și printre care niciun străin nu venise încă. |
| 20 | „Omul cel rău își duce în neliniște toate zilele vieții, toți anii de care are parte cel nelegiuit. |
| 21 | Țipete de spaimă răsună la urechile lui: În mijlocul fericirii lui, pustiitorul se va arunca asupra lui. |
| 22 | El nu trage nădejde să scape de întuneric, vede sabia care-l amenință; |
| 23 | aleargă încoace și încolo să caute pâine, știe că-l așteaptă ziua întunericului. |
| 24 | Necazul și neliniștea îl înspăimântă și se aruncă asupra lui ca un împărat gata de luptă. |
| 25 | Căci a ridicat mâna împotriva lui Dumnezeu, s-a împotrivit Celui Atotputernic |
| 26 | și a avut îndrăzneala să se năpustească asupra Lui cu partea cea mai tare a scuturilor lui. |
| 27 | Avea fața acoperită cu grăsime, coapsele încărcate cu osânză |
| 28 | și locuia în cetăți nimicite, în case părăsite, sortite să fie dărâmate. |
| 29 | Nu se va mai îmbogăți, averea nu-i va crește, și avuția nu se va mai întinde pe pământ. |
| 30 | Nu va putea ieși din întuneric, flacăra îi va arde mlădițele, și Dumnezeu îl va pierde cu suflarea gurii Lui. |
| 31 | Dacă se încrede în rău, se înșală, căci răul îi va fi răsplata. |
| 32 | Ea va veni înainte de capătul zilelor lui, și ramura lui nu va mai înverzi. |
| 33 | Va fi ca o viță despuiată de roadele ei încă verzi, ca un măslin ale cărui flori au căzut. |
| 34 | Căci casa celui nelegiuit va ajunge stearpă, și cortul omului stricat îl va mânca focul. |
| 35 | El zămislește răul și naște răul: în sânul lui coace roade care-l înșală.” |
