| 1 | Țofar din Naama a luat cuvântul și a zis: |
| 2 | „Gândurile mele mă silesc să răspund, și frământarea mea nu-mi dă pace. |
| 3 | Am auzit mustrări care mă umplu de rușine, și din adâncul minții mele duhul mă face să răspund. |
| 4 | Nu știi tu că, demult de tot, de când a fost așezat omul pe pământ, |
| 5 | biruința celor răi a fost scurtă, și bucuria nelegiuitului numai de o clipă? |
| 6 | Chiar dacă s-ar înălța până la ceruri, și capul i-ar ajunge până la nori, |
| 7 | va pieri pentru totdeauna, ca murdăria lui, și cei ce-l vedeau vor zice: „Unde este?” |
| 8 | Va zbura ca un vis, și nu-l vor mai găsi; va pieri ca o vedenie de noapte. |
| 9 | Ochiul care-l privea nu-l va mai privi, locul în care locuia nu-l va mai zări. |
| 10 | Peste fiii lui vor năvăli cei săraci, și mâinile lui vor da înapoi ce a răpit cu sila. |
| 11 | Oasele lui, pline de vlaga tinereții, își vor avea culcușul cu el în țărână. |
| 12 | Dulce era răul în gura lui, îl ascundea sub limbă, |
| 13 | îl mesteca întruna și nu-l lăsa, îl ținea în cerul gurii: |
| 14 | dar hrana lui se va preface în măruntaiele lui, va ajunge în trupul lui o otravă de aspidă. |
| 15 | Bogățiile înghițite le va vărsa, Dumnezeu le va scoate din pântecele lui. |
| 16 | Otravă de aspidă a supt și de aceea, limba năpârcii îl va ucide. |
| 17 | Nu-și va mai plimba privirile peste pâraiele și râurile de miere și de lapte, |
| 18 | va da înapoi ce a câștigat și nu va mai trage folos din câștig; va da înapoi tot ce a luat și nu se va mai bucura de el, |
| 19 | căci a asuprit pe săraci și i-a lăsat să piară, a dărâmat case și nu le-a zidit la loc. |
| 20 | Lăcomia lui n-a cunoscut margini; dar nu va scăpa ce are mai scump. |
| 21 | Nimic nu scapă de lăcomia lui, dar bunăstarea lui nu va ține. |
| 22 | În mijlocul belșugului va fi în nevoie; mâna tuturor ticăloșilor se va ridica asupra lui. |
| 23 | Și iată, ca să-i umple pântecele, Dumnezeu va trimite peste el focul mâniei Lui și-l va sătura cu o ploaie de săgeți. |
| 24 | Dacă va scăpa de armele de fier, îl va străpunge arcul de aramă. |
| 25 | Își smulge din trup săgeata, care scânteie la ieșirea din fierea lui, și îl apucă spaimele morții. |
| 26 | Toate nenorocirile sunt păstrate pentru comorile lui; va fi mistuit de un foc pe care nu-l va aprinde omul, și ce va mai rămâne în cortul lui va fi ars de foc. |
| 27 | Cerurile îi vor dezveli fărădelegea, și pământul se va ridica împotriva lui. |
| 28 | Veniturile casei lui se vor pierde, vor pieri în ziua mâniei lui Dumnezeu. |
| 29 | Aceasta este soarta pe care o păstrează Dumnezeu celui rău, aceasta este moștenirea pe care i-o hotărăște Dumnezeu.” |
