| 1 | Iov a luat cuvântul și a zis: |
| 2 | „Ascultați, ascultați cuvintele mele, dați-mi măcar această mângâiere. |
| 3 | Lăsați-mă să vorbesc, vă rog; și, după ce voi vorbi, veți putea să vă bateți joc. |
| 4 | Oare împotriva unui om se îndreaptă plângerea mea? Și pentru ce n-aș fi nerăbdător? |
| 5 | Priviți-mă, mirați-vă și puneți mâna la gură. |
| 6 | Când mă gândesc, mă înspăimânt, și un tremur îmi apucă tot trupul: |
| 7 | Pentru ce trăiesc cei răi? Pentru ce îi vezi îmbătrânind și sporind în putere? |
| 8 | Sămânța lor se întărește cu ei și în fața lor, odraslele lor propășesc sub ochii lor. |
| 9 | În casele lor domnește pacea, fără umbră de frică; nuiaua lui Dumnezeu nu vine să-i lovească. |
| 10 | Taurii lor sunt plini de vlagă și prăsitori, juncanele lor zămislesc și nu leapădă. |
| 11 | Își lasă copiii să se împrăștie ca niște oi, și copiii se zbenguie în jurul lor. |
| 12 | Cântă cu sunet de tobă și de harpă, se desfată cu sunete de caval. |
| 13 | Își petrec zilele în fericire și se coboară într-o clipă în Locuința morților. |
| 14 | Și totuși ziceau lui Dumnezeu: „Pleacă de la noi. Nu voim să cunoaștem căile Tale. |
| 15 | Ce este Cel Atotputernic, ca să-I slujim? Ce vom câștiga dacă-I vom înălța rugăciuni?” |
| 16 | Ce! Nu sunt ei în stăpânirea fericirii? – Departe de mine sfatul celor răi! – |
| 17 | Dar de multe ori se întâmplă să li se stingă candela, să vină sărăcia peste ei, să le dea și lor Dumnezeu partea lor de dureri în mânia Lui, |
| 18 | să fie ca paiul luat de vânt, ca pleava luată de vârtej? |
| 19 | Veți zice că pentru fiii Săi păstrează Dumnezeu pedeapsa. Dar pe el, pe nelegiuit, ar trebui să-l pedepsească Dumnezeu, ca să simtă; |
| 20 | el ar trebui să-și vadă nimicirea, el ar trebui să bea mânia Celui Atotputernic. |
| 21 | Căci, ce-i pasă lui ce va fi de casa lui după el, când numărul lunilor i s-a împlinit? |
| 22 | Oare pe Dumnezeu Îl vom învăța minte, pe El, care cârmuiește duhurile cerești? |
| 23 | Unul moare în mijlocul propășirii, păcii și fericirii, |
| 24 | cu coapsele încărcate de grăsime și măduva oaselor plină de suc. |
| 25 | Altul moare, cu amărăciunea în suflet, fără să se fi bucurat de vreo fericire, |
| 26 | și amândoi adorm în țărână, amândoi sunt mâncați de viermi. |
| 27 | Știu eu bine care sunt gândurile voastre, ce judecăți nedrepte rostiți asupra mea. |
| 28 | Voi ziceți: „Unde este casa apăsătorului? Unde este cortul în care locuiau nelegiuiții?” |
| 29 | Dar ce! N-ați întrebat pe călători și nu știți ce istorisesc ei? |
| 30 | Cum în ziua nenorocirii, cel rău este cruțat, și în ziua mâniei, el scapă. |
| 31 | Cine îl mustră în față pentru purtarea lui? Cine îi răsplătește tot ce a făcut? |
| 32 | Este dus la groapă și i se pune o strajă la mormânt. |
| 33 | Bulgării din vale îi sunt mai ușori, căci toți oamenii merg după el, și o mulțime îi merge înainte. |
| 34 | Pentru ce dar îmi dați mângâieri deșarte? Ce mai rămâne din răspunsurile voastre decât viclenie?” |
