| 1 | Elifaz din Teman a luat cuvântul și a zis: |
| 2 | „Poate un om să aducă vreun folos lui Dumnezeu? Nu; ci înțeleptul nu-și folosește decât lui. |
| 3 | Dacă ești fără prihană, are Cel Atotputernic vreun folos? Și dacă trăiești fără vină, ce va câștiga El? |
| 4 | Pentru evlavia ta te pedepsește El oare și intră la judecată cu tine? |
| 5 | Nu-i mare răutatea ta? Și fărădelegile tale fără număr? |
| 6 | Luai fără pricină zăloguri de la frații tăi, lăsai fără haine pe cei goi. |
| 7 | Nu dădeai apă omului însetat, nu voiai să dai pâine omului flămând. |
| 8 | Țara era a ta, fiindcă erai mai tare, te așezai în ea, fiindcă erai cu vază. |
| 9 | Dădeai afară pe văduve cu mâinile goale, și brațele orfanilor le frângeai. |
| 10 | Pentru aceea ești înconjurat de curse și te-a apucat groaza dintr-odată. |
| 11 | Nu vezi dar acest întuneric, aceste ape multe care te năpădesc? |
| 12 | Nu este Dumnezeu sus în ceruri? Privește vârful stelelor, ce înalt este! |
| 13 | Și tu zici: „Ce știe Dumnezeu? Poate să judece El prin întunericul de nori? |
| 14 | Îl înfășoară norii, nu vede nimic, bolta cerească abia dacă o străbate!” |
| 15 | Ce! Vrei s-apuci pe calea străveche, pe care au urmat-o cei nelegiuiți, |
| 16 | care au fost luați înainte de vreme și au ținut cât ține un pârâu care se scurge? |
| 17 | Ei ziceau lui Dumnezeu: „Pleacă de la noi! Ce ne poate face Cel Atotputernic?” |
| 18 | Și totuși Dumnezeu le umpluse casele de bunătăți. – Departe de mine sfatul celor răi! – |
| 19 | Cei fără prihană vor fi martori ai căderii lor și se vor bucura, cel nevinovat va râde de ei |
| 20 | și va zice: „Iată pe potrivnicii noștri nimiciți! Iată-le bogățiile arse de foc!” |
| 21 | Împrietenește-te dar cu Dumnezeu și vei avea pace; te vei bucura astfel iarăși de fericire. |
| 22 | Primește învățătură din gura Lui și pune-ți la inimă cuvintele Lui. |
| 23 | Vei fi așezat iarăși la locul tău, dacă te vei întoarce la Cel Atotputernic, dacă depărtezi fărădelegea din cortul tău. |
| 24 | Aruncă dar aurul în țărână, aruncă aurul din Ofir în prundul pâraielor! |
| 25 | Și atunci Cel Atotputernic va fi aurul tău, argintul tău, bogăția ta. |
| 26 | Atunci Cel Atotputernic va fi desfătarea ta și îți vei ridica fața spre Dumnezeu. |
| 27 | Îl vei ruga, și te va asculta, și îți vei putea împlini juruințele. |
| 28 | Pe ce vei pune mâna îți va izbuti, pe cărările tale va străluci lumina. |
| 29 | Vină smerirea, tu te vei ruga pentru ridicarea ta: Dumnezeu ajută pe cel cu ochii plecați. |
| 30 | El va izbăvi chiar și pe cel vinovat, care își va datora scăparea curăției mâinilor tale.” |
