| 1 | Iov a luat cuvântul și a zis: |
| 2 | „Și acum plângerea mea este tot o răzvrătire. Dar suferința îmi înăbușe suspinele. |
| 3 | Oh! Dacă aș ști unde să-L găsesc, dacă aș putea să ajung până la scaunul Lui de domnie, |
| 4 | mi-aș apăra pricina înaintea Lui, mi-aș umple gura cu dovezi. |
| 5 | Aș ști ce poate să răspundă, aș vedea ce are să-mi spună. |
| 6 | Și-ar întrebuința El toată puterea ca să lupte împotriva mea? Nu; ci m-ar asculta negreșit. |
| 7 | Doar un om fără prihană ar vorbi cu El, și aș fi iertat pentru totdeauna de Judecătorul meu. |
| 8 | Dar, dacă mă duc la răsărit, nu este acolo; dacă mă duc la apus, nu-L găsesc: |
| 9 | dacă are treabă la miazănoapte, nu-L pot vedea; dacă Se ascunde la miazăzi, nu-L pot descoperi. |
| 10 | Dar El știe ce cale am urmat; și, dacă m-ar încerca, aș ieși curat ca aurul. |
| 11 | Piciorul meu s-a ținut de pașii Lui; am ținut calea Lui și nu m-am abătut de la ea. |
| 12 | N-am părăsit poruncile buzelor Lui; mi-am plecat voia la cuvintele gurii Lui. |
| 13 | Dar hotărârea Lui este luată, cine I se va împotrivi? Ce-I dorește sufletul, aceea face. |
| 14 | El Își va împlini dar planurile față de mine și va mai face și multe altele. |
| 15 | De aceea tremur înaintea Lui, și când mă gândesc la lucrul acesta, mă tem de El. |
| 16 | Dumnezeu mi-a tăiat inima, Cel Atotputernic m-a umplut de groază. |
| 17 | Căci nu întunericul durerii mele mă nimicește, nici negura în care sunt înfășurat. |
