| 1 | Iov a luat cuvântul și a zis: |
| 2 | „Cât de bine știi tu să vii în ajutorul slăbiciunii! Cum dai tu ajutor brațului fără putere! |
| 3 | Ce bune sfaturi dai tu celui fără pricepere! Ce belșug de înțelepciune dai tu la iveală! |
| 4 | Către cine se îndreaptă cuvintele tale? Și al cui duh vorbește prin tine? |
| 5 | Înaintea lui Dumnezeu tremură umbrele sub ape și sub locuitorii lor; |
| 6 | înaintea Lui Locuința morților este goală, adâncul n-are acoperiș. |
| 7 | El întinde miazănoaptea asupra golului, și spânzură pământul pe nimic. |
| 8 | Leagă apele în norii Săi, și norii nu se sparg sub greutatea lor. |
| 9 | Acoperă fața scaunului Său de domnie și Își întinde norul peste el. |
| 10 | A tras o boltă pe fața apelor, ca hotar între lumină și întuneric. |
| 11 | Stâlpii cerului se clatină și se înspăimântă la amenințarea Lui. |
| 12 | Prin puterea Lui tulbură marea, prin priceperea Lui îi sfărâmă furia. |
| 13 | Suflarea Lui înseninează cerul, mâna Lui străpunge șarpele fugar. |
| 14 | Și acestea sunt doar marginile căilor Sale, și numai adierea lor ușoară ajunge până la noi! Dar tunetul lucrărilor Lui puternice cine-l va auzi?” |
