| 1 | Argintul are o mină de unde se scoate și aurul are un loc de unde este scos ca să fie curățat. |
| 2 | Fierul se scoate din pământ și piatra se topește ca să dea arama. |
| 3 | Omul pune capăt întunericului, cercetează, până în ținuturile cele mai adânci, pietrele ascunse în negura și în umbra morții. |
| 4 | Sapă o fântână departe de locurile locuite; picioarele nu-i mai sunt de ajutor, stă atârnat și se clatină, departe de locuințele omenești. |
| 5 | Pământul, de unde iese pâinea, este răscolit înăuntrul lui ca de foc, |
| 6 | pietrele lui cuprind safir, și în el se găsește pulbere de aur. |
| 7 | Pasărea de pradă nu-i cunoaște cărarea. Ochiul vulturului n-a zărit-o, |
| 8 | cele mai trufașe dobitoace n-au călcat pe ea, și leul n-a trecut niciodată pe ea. |
| 9 | Omul își pune mâna pe stânca de cremene și răstoarnă munții din rădăcină. |
| 10 | Sapă șanțuri în stânci, și ochiul lui privește tot ce este de preț în ele. |
| 11 | Oprește curgerea apelor și scoate la lumină ce este ascuns. |
| 12 | Dar înțelepciunea unde se găsește? Unde este locuința priceperii? |
| 13 | Omul nu-i cunoaște prețul, ea nu se găsește în pământul celor vii. |
| 14 | Adâncul zice: „Nu este în mine”; și marea zice: „Nu este la mine.” |
| 15 | Ea nu se dă în schimbul aurului curat, nu se cumpără cântărindu-se cu argint; |
| 16 | nu se cântărește pe aurul din Ofir, nici pe onixul cel scump, nici pe safir. |
| 17 | Nu se poate asemăna cu aurul, nici cu diamantul, nu se poate schimba cu un vas de aur ales. |
| 18 | Mărgeanul și cristalul nu sunt nimic pe lângă ea: înțelepciunea prețuiește mai mult decât mărgăritarele. |
| 19 | Topazul din Etiopia nu este ca ea, și aurul curat nu se cumpănește cu ea. |
| 20 | De unde vine atunci înțelepciunea? Unde este locuința priceperii? |
| 21 | Este ascunsă de ochii tuturor celor vii, este ascunsă de păsările cerului. |
| 22 | Adâncul și moartea zic: „Noi am auzit vorbindu-se de ea.” |
| 23 | Dumnezeu îi știe drumul, El îi cunoaște locuința. |
| 24 | Căci El vede până la marginile pământului, zărește totul sub ceruri. |
| 25 | Când a rânduit greutatea vântului și când a hotărât măsura apelor, |
| 26 | când a dat legi ploii și când a însemnat drumul fulgerului și tunetului, |
| 27 | atunci a văzut înțelepciunea și a arătat-o, i-a pus temeliile și a pus-o la încercare. |
| 28 | Apoi a zis omului: „Iată, frica de Domnul, aceasta este înțelepciunea; depărtarea de rău, este pricepere.” |
