| 1 | Făcusem un legământ cu ochii mei și nu mi-aș fi oprit privirile asupra unei fecioare. |
| 2 | Dar ce soartă mi-a păstrat Dumnezeu de sus? Ce moștenire mi-a trimis Cel Atotputernic din ceruri? |
| 3 | Pieirea nu-i oare pentru cel rău, și nenorocirea pentru cei ce fac fărădelege? |
| 4 | N-a cunoscut Dumnezeu căile mele? Nu mi-a numărat El toți pașii mei? |
| 5 | Dacă am umblat cu minciuna, de mi-a alergat piciorul după înșelăciune: |
| 6 | să mă cântărească Dumnezeu în cumpăna celor fără prihană și-mi va vedea neprihănirea! |
| 7 | De mi s-a abătut pasul de pe calea cea dreaptă, de mi-a urmat inima ochii, de s-a lipit vreo întinăciune de mâinile mele, |
| 8 | atunci eu să semăn și altul să secere, și odraslele mele să fie dezrădăcinate! |
| 9 | Dacă mi-a fost amăgită inima de vreo femeie, dacă am pândit la ușa aproapelui meu, |
| 10 | atunci nevasta mea să macine pentru altul și s-o necinstească alții! |
| 11 | Căci aceasta ar fi fost o nelegiuire, o fărădelege vrednică să fie pedepsită de judecători, |
| 12 | un foc care mistuie până la nimicire și care mi-ar fi prăpădit toată bogăția. |
| 13 | De aș fi nesocotit dreptul slugii sau slujnicei mele, când se certau cu mine, |
| 14 | ce aș putea să fac, când Se ridică Dumnezeu? Ce aș putea răspunde când pedepsește El? |
| 15 | Cel ce m-a făcut pe mine în pântecele mamei mele, nu l-a făcut și pe el? Oare nu ne-a întocmit același Dumnezeu în pântecele mamei? |
| 16 | Dacă n-am dat săracilor ce-mi cereau, dacă am făcut să se topească de plâns ochii văduvei, |
| 17 | dacă mi-am mâncat singur pâinea, fără ca orfanul să-și fi avut și el partea lui din ea, |
| 18 | eu, care din tinerețe l-am crescut ca un tată, eu, care de la naștere am sprijinit pe văduvă; |
| 19 | dacă am văzut pe cel nenorocit ducând lipsă de haine, pe cel lipsit neavând învelitoare, |
| 20 | fără ca inima lui să mă fi binecuvântat, fără să fi fost încălzit de lâna mieilor mei; |
| 21 | dacă am ridicat mâna împotriva orfanului, pentru că mă simțeam sprijinit de judecători; |
| 22 | atunci, să mi se dezlipească umărul de la încheietură, să-mi cadă brațul și să se sfărâme! |
| 23 | Căci mă temeam de pedeapsa lui Dumnezeu și nu puteam lucra astfel din pricina măreției Lui. |
| 24 | Dacă mi-am pus încrederea în aur, dacă am zis aurului: „Tu ești nădejdea mea;” |
| 25 | dacă m-am îngâmfat de mărimea averilor mele, de mulțimea bogățiilor pe care le dobândisem; |
| 26 | dacă am privit soarele când strălucea, luna când înainta măreață, |
| 27 | și dacă mi s-a lăsat amăgită inima în taină, dacă le-am aruncat sărutări, ducându-mi mâna la gură: |
| 28 | și aceasta este tot o fărădelege care trebuie pedepsită de judecători, căci m-aș fi lepădat de Dumnezeul cel de sus! |
| 29 | Dacă m-am bucurat de nenorocirea vrăjmașului meu, dacă am sărit de bucurie când l-a atins nenorocirea, |
| 30 | eu, care n-am dat voie limbii mele să păcătuiască, să-i ceară moartea cu blestem; |
| 31 | dacă nu ziceau oamenii din cortul meu: „Unde este cel ce nu s-a săturat din carnea lui?” |
| 32 | Dacă petrecea străinul noaptea afară, dacă nu mi-aș fi deschis ușa să intre călătorul; |
| 33 | dacă mi-am ascuns fărădelegile, ca oamenii și mi-am închis nelegiuirile în sân, |
| 34 | pentru că mă temeam de mulțime, pentru că mă temeam de disprețul familiilor, ținându-mă deoparte și necutezând să-mi trec pragul… |
| 35 | Oh! de aș găsi pe cineva să m-asculte! Iată apărarea mea, iscălită de mine: să-mi răspundă Cel Atotputernic! Cine-mi va da plângerea iscălită de potrivnicul meu? |
| 36 | Ca să-i port scrisoarea pe umăr, s-o leg de fruntea mea ca o cunună; |
| 37 | să-i dau socoteală de toți pașii mei, să mă apropii de el ca un domn. |
| 38 | Dacă pământul meu strigă împotriva mea și dacă brazdele lui varsă lacrimi; |
| 39 | dacă i-am mâncat roada fără s-o fi plătit și dacă am întristat sufletul vechilor lui stăpâni: |
| 40 | atunci să crească spini din el în loc de grâu, și neghină în loc de orz!” Sfârșitul cuvintelor lui Iov. |
