| 1 | Știi tu când își fac caprele sălbatice puii? Vezi tu pe cerboaice când fată? |
| 2 | Numeri tu lunile în care sunt însărcinate și cunoști tu vremea când nasc? |
| 3 | Ele se pleacă, fată puii și scapă iute de durerile lor. |
| 4 | Puii lor prind vlagă și cresc sub cerul slobod, pleacă și nu se mai întorc la ele. |
| 5 | Cine a lăsat slobod măgarul sălbatic, izbăvindu-l de orice legătură? |
| 6 | I-am dat ca locuință pustiul și pământul sărac ca locaș. |
| 7 | El râde de zarva cetăților și n-aude strigătele stăpânului, care-l mână. |
| 8 | Străbate munții ca să-și găsească hrana și umblă după tot ce este verde. |
| 9 | Vrea bivolul sălbatic să fie în slujba ta? Și stă el noaptea la ieslea ta? |
| 10 | Îl poți lega tu cu o funie, ca să tragă o brazdă? Merge el după tine, ca să grăpeze bulgării din văi? |
| 11 | Te încrezi tu în el, pentru că puterea lui este mare? Și-i lași tu grija lucrărilor tale? |
| 12 | Te lași tu pe el, pentru căratul roadelor tale, ca să le strângă în aria ta? |
| 13 | Aripa struțului bate cu veselie, de-ai zice că este aripa și penișul berzei. |
| 14 | Dar struțoaica își încredințează pământului ouăle și le lasă să se încălzească în nisip. |
| 15 | Ea uită că piciorul le poate strivi, că o fiară de câmp le poate călca în picioare. |
| 16 | Este aspră cu puii săi de parcă nici n-ar fi ai ei. Că s-a trudit degeaba, nu-i pasă nicidecum! |
| 17 | Căci Dumnezeu nu i-a dat înțelepciune și nu i-a făcut parte de pricepere. |
| 18 | Când se scoală și pornește, râde de cal și de călărețul lui. |
| 19 | Tu dai putere calului, și-i îmbraci gâtul cu o coamă ce fâlfâie? |
| 20 | Tu-l faci să sară ca lăcusta? Nechezatul lui puternic răspândește groaza. |
| 21 | Scurmă pământul și, mândru de puterea lui, se aruncă asupra celor înarmați; |
| 22 | își bate joc de frică, nu se teme și nu se dă înapoi dinaintea sabiei. |
| 23 | Zăngănește tolba cu săgeți pe el, sulița și lancea strălucesc, |
| 24 | fierbe de aprindere, mănâncă pământul, n-are astâmpăr când răsună trâmbița. |
| 25 | La sunetul trâmbiței parcă zice: „Înainte!” De departe miroase bătălia, glasul ca de tunet al căpeteniilor și strigătele de luptă. |
| 26 | Oare prin priceperea ta își ia uliul zborul și își întinde aripile spre miazăzi? |
| 27 | Oare din porunca ta se înalță vulturul și își așază cuibul pe înălțimi? |
| 28 | El locuiește în stânci, acolo își are locuința, pe vârful zimțat al stâncilor și pe vârful munților. |
| 29 | De acolo descoperă el prada și își cufundă privirile în depărtare după ea. |
| 30 | Puii lui îi beau sângele; și acolo unde sunt hoituri, acolo-i și vulturul.” |
