| 1 | Elifaz din Teman a luat cuvântul și a zis: |
| 2 | „Dacă vom îndrăzni să-ți vorbim, te vei supăra? Dar cine ar putea să tacă? |
| 3 | De multe ori tu ai învățat pe alții și ai întărit mâinile slăbite. |
| 4 | Cuvintele tale au ridicat pe cei ce se clătinau și ai întărit genunchii care se îndoiau. |
| 5 | Și acum, când este vorba de tine, ești slab! Acum, când ești atins tu, te tulburi! Nu este frica ta de Dumnezeu sprijinul tău? |
| 6 | Nădejdea ta, nu-i neprihănirea ta? |
| 7 | Adu-ți aminte, te rog: care nevinovat a pierit? Care oameni neprihăniți au fost nimiciți? |
| 8 | După câte am văzut eu, numai cei ce ară fărădelegea și seamănă nelegiuirea îi seceră roadele! |
| 9 | Aceia pier prin suflarea lui Dumnezeu, nimiciți de vântul mâniei Lui. |
| 10 | Mugetul leilor încetează, dinții puilor de lei sunt zdrobiți! |
| 11 | Leul bătrân piere din lipsă de pradă, și puii leoaicei se risipesc. |
| 12 | Un cuvânt s-a furișat până la mine, și urechea mea i-a prins sunetele ușoare. |
| 13 | În clipa când vedeniile de noapte frământă gândul, când oamenii sunt cufundați într-un somn adânc, |
| 14 | m-a apucat groaza și spaima, și toate oasele mi-au tremurat. |
| 15 | Un duh a trecut pe lângă mine… tot părul mi s-a zbârlit ca ariciul… |
| 16 | Un chip cu o înfățișare necunoscută era înaintea ochilor mei. Și am auzit un glas care șoptea încetișor: |
| 17 | „Fi-va omul fără vină înaintea lui Dumnezeu? Fi-va el curat înaintea Celui ce l-a făcut? |
| 18 | Dacă n-are încredere Dumnezeu nici în slujitorii Săi, dacă găsește El greșeli chiar la îngerii Săi, |
| 19 | cu cât mai mult la cei ce locuiesc în case de lut, care își trag obârșia din țărână și pot fi zdrobiți ca un vierme! |
| 20 | De dimineață până seara sunt zdrobiți, pier pentru totdeauna și nimeni nu ține seama de ei. |
| 21 | Li se taie firul vieții: mor și tot n-au căpătat înțelepciunea! |
