| 1 | Poți tu să prinzi Leviatanul cu undița? Sau să-i legi limba cu o funie? |
| 2 | Îi vei putea petrece papura prin nări? Sau să-i străpungi cu un cârlig falca? |
| 3 | Îți va face el multe rugăminți? Îți va vorbi el cu un glas dulce? |
| 4 | Va face el un legământ cu tine ca să-ți fie rob pe vecie? |
| 5 | Te vei juca tu cu el ca și cu o pasăre? Îl vei lega tu, ca să-ți înveselești fetele? |
| 6 | Fac pescarii negoț cu el? Îl împart ei între negustori? |
| 7 | Îi vei acoperi pielea cu țepușe și capul cu căngi? |
| 8 | Ridică-ți numai mâna împotriva lui și nu-ți va mai veni gust să-l lovești. |
| 9 | Iată că ești înșelat în așteptarea ta de a-l prinde: numai să-l vezi și cazi la pământ! |
| 10 | Nimeni nu este atât de îndrăzneț ca să-l întărâte. Cine Mi s-ar împotrivi în față? |
| 11 | Cui sunt dator, ca să-i plătesc? Sub cer totul este al Meu. |
| 12 | Vreau să mai vorbesc iarăși de mădularele lui și de tăria lui, și de frumusețea întocmirii lui. |
| 13 | Cine-i va putea ridica veșmântul? Cine va putea pătrunde între fălcile lui? |
| 14 | Cine va putea deschide porțile gurii lui? Șirurile dinților lui cât sunt de înspăimântătoare! |
| 15 | Scuturile lui mărețe și puternice, sunt unite împreună ca printr-o pecete; |
| 16 | se țin unul de altul, și nici aerul n-ar putea trece printre ele. |
| 17 | Sunt ca niște frați care se îmbrățișează, se apucă și rămân nedespărțiți. |
| 18 | Strănuturile lui fac să strălucească lumina; ochii lui sunt ca geana zorilor. |
| 19 | Din gura lui țâșnesc flăcări, scapără scântei de foc din ea. |
| 20 | Din nările lui iese fum, ca dintr-un vas care fierbe, ca dintr-o căldare fierbinte. |
| 21 | Suflarea lui aprinde cărbunii, și gura lui aruncă flăcări. |
| 22 | Tăria lui stă în grumaz, și înaintea lui sare groaza. |
| 23 | Părțile lui cele cărnoase se țin împreună, ca turnate pe el, neclintite. |
| 24 | Inima lui este tare ca piatra, tare ca piatra de moară care stă dedesubt. |
| 25 | Când se scoală el, tremură vitejii, și spaima îi pune pe fugă. |
| 26 | Degeaba este lovit cu sabia; căci sulița, săgeata și pavăza nu folosesc la nimic. |
| 27 | Pentru el fierul este ca paiul, arama, ca lemnul putred. |
| 28 | Săgeata nu-l pune pe fugă, pietrele din praștie sunt ca pleava pentru el. |
| 29 | Nu vede în ghioagă decât un fir de pai și râde la șuieratul săgeților. |
| 30 | Sub pântecele lui sunt țepi ascuțiți: ai zice că este o grapă întinsă peste noroi. |
| 31 | Face să clocotească fundul mării ca un cazan și-l clatină ca pe un vas plin cu mir. |
| 32 | În urmă el lasă o cărare luminoasă; și adâncul pare ca pletele unui bătrân. |
| 33 | Pe pământ nimic nu-i este stăpân; este făcut ca să nu se teamă de nimic. |
| 34 | Privește cu dispreț tot ce este înălțat, este împăratul celor mai mândre dobitoace.” |
