| 1 | Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se oprește pe calea celor păcătoși și nu se așază pe scaunul celor batjocoritori! |
| 2 | Ci își găsește plăcerea în Legea Domnului, și zi și noapte cugetă la Legea Lui! |
| 3 | El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care își dă rodul la vremea lui și ale cărui frunze nu se veștejesc: tot ce începe, duce la bun sfârșit. |
| 4 | Nu tot așa este cu cei răi: ci ei sunt ca pleava pe care o spulberă vântul. |
| 5 | De aceea cei răi nu pot ține capul sus în ziua judecății, nici păcătoșii în adunarea celor neprihăniți. |
| 6 | Căci Domnul cunoaște calea celor neprihăniți, dar calea păcătoșilor duce la pieire. |
