| 1 | Pentru ce stai așa de departe, Doamne? Pentru ce Te ascunzi la vreme de necaz? |
| 2 | Cel rău, în mândria lui, urmărește pe cei nenorociți, și ei cad jertfă curselor urzite de el. |
| 3 | Căci cel rău se fălește cu pofta lui, iar răpitorul batjocorește și nesocotește pe Domnul. |
| 4 | Cel rău zice cu trufie: „Nu pedepsește Domnul! Nu este Dumnezeu!” Iată toate gândurile lui. |
| 5 | Treburile îi merg bine în orice vreme; judecățile Tale sunt prea înalte pentru el, ca să le poată vedea, și suflă cu dispreț împotriva tuturor potrivnicilor lui. |
| 6 | El zice în inima lui: „Nu mă clatin, în veci sunt scutit de nenorocire!” |
| 7 | Gura îi este plină de blesteme, de înșelătorii și de vicleșuguri; și sub limbă are răutate și fărădelege. |
| 8 | Stă la pândă lângă sate și ucide pe cel nevinovat în locuri dosnice: ochii lui pândesc pe cel nenorocit. |
| 9 | Stă la pândă în ascunzătoarea lui, ca leul în vizuină: stă la pândă să prindă pe cel nenorocit. Îl prinde și-l trage în lațul lui: |
| 10 | se îndoaie, se pleacă și-i cad săracii în gheare! |
| 11 | El zice în inima lui: „Dumnezeu uită! Își ascunde fața, și în veac nu va vedea!” |
| 12 | Scoală-Te, Doamne Dumnezeule, ridică mâna! Nu uita pe cei nenorociți! |
| 13 | Pentru ce să hulească cel rău pe Dumnezeu? Pentru ce să zică în inima lui că Tu nu pedepsești? |
| 14 | Dar Tu vezi; căci Tu privești necazul și suferința, ca să iei în mână pricina lor. În nădejdea Ta se lasă cel nenorocit, și Tu vii în ajutor orfanului. |
| 15 | Zdrobește brațul celui rău, pedepsește-i fărădelegile, ca să piară din ochii Tăi! |
| 16 | Domnul este Împărat în veci de veci; neamurile sunt nimicite din țara Lui. |
| 17 | Tu auzi rugăciunile celor ce suferă, Doamne! Le întărești inima, Îți pleci urechea spre ei, |
| 18 | ca să faci dreptate orfanului și celui asuprit și ca să nu mai insufle groaza omul cel luat din pământ. |
