| 1 | (O rugăciune a unui nenorocit, când este doborât de întristare și își varsă plângerea înaintea Domnului.) Doamne, ascultă-mi rugăciunea și s-ajungă strigătul meu până la Tine! |
| 2 | Nu-mi ascunde fața Ta în ziua necazului meu! Pleacă-Ți urechea spre mine, când strig! Ascultă-mă degrabă! |
| 3 | Căci zilele mele pier ca fumul, și oasele îmi ard ca un tăciune. |
| 4 | Inima îmi este lovită și mi se usucă întocmai ca iarba; până și pâinea uit să mi-o mănânc. |
| 5 | Așa de mari îmi sunt gemetele, că mi se lipesc oasele de carne. |
| 6 | Semăn cu pelicanul din pustiu, sunt ca o cucuvea din dărâmături; |
| 7 | nu mai pot dormi și sunt ca pasărea singuratică pe un acoperiș. |
| 8 | În fiecare zi mă batjocoresc vrăjmașii mei, și potrivnicii mei jură pe mine în mânia lor. |
| 9 | Mănânc țărână în loc de pâine și îmi amestec lacrimile cu băutura, |
| 10 | din pricina mâniei și urgiei Tale; căci Tu m-ai ridicat și m-ai aruncat departe. |
| 11 | Zilele mele sunt ca o umbră gata să treacă, și mă usuc ca iarba. |
| 12 | Dar Tu, Doamne, Tu împărățești pe vecie, și pomenirea Ta ține din neam în neam. |
| 13 | Tu Te vei scula și vei avea milă de Sion; căci este vremea să Te înduri de el, a venit vremea hotărâtă pentru el. |
| 14 | Căci robii Tăi iubesc pietrele Sionului și le e milă de țărâna lui. |
| 15 | Atunci se vor teme neamurile de Numele Domnului, și toți împărații pământului, de slava Ta. |
| 16 | Da, Domnul va zidi iarăși Sionul și Se va arăta în slava Sa. |
| 17 | El ia aminte la rugăciunea nevoiașului și nu-i nesocotește rugăciunea. |
| 18 | Să se scrie lucrul acesta pentru neamul de oameni care va veni, și poporul care se va naște să laude pe Domnul! |
| 19 | Căci El privește din înălțimea sfințeniei Lui; Domnul privește din ceruri pe pământ, |
| 20 | ca să audă gemetele prinșilor de război și să izbăvească pe cei ce sunt pe moarte; |
| 21 | pentru ca ei să vestească în Sion Numele Domnului, și laudele Lui, în Ierusalim, |
| 22 | când se vor strânge toate popoarele și toate împărățiile ca să slujească Domnului. |
| 23 | El mi-a frânt puterea în drum și mi-a scurtat zilele. |
| 24 | Eu zic: „Dumnezeule, nu mă lua la jumătatea zilelor mele, Tu, ai cărui ani țin veșnic!” |
| 25 | Tu ai întemeiat în vechime pământul, și cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale. |
| 26 | Ele vor pieri, dar Tu vei rămâne; toate se vor învechi ca o haină; le vei schimba ca pe un veșmânt, și se vor schimba. |
| 27 | Dar Tu rămâi Același, și anii Tăi nu se vor sfârși. |
| 28 | Fiii robilor Tăi își vor locui țara, și sămânța lor va rămâne înaintea Ta. |
