| 1 | Binecuvântă, suflete, pe Domnul! Doamne Dumnezeule, Tu ești nemărginit de mare! Tu ești îmbrăcat cu strălucire și măreție! |
| 2 | Te învelești cu lumina ca și cu o manta; întinzi cerurile ca un cort. |
| 3 | Cu apele Îți întocmești vârful locuinței Tale; din nori Îți faci carul și umbli pe aripile vântului. |
| 4 | Din vânturi Îți faci soli, și din flăcări de foc, slujitori. |
| 5 | Tu ai așezat pământul pe temeliile lui, și niciodată nu se va clătina. |
| 6 | Tu îl acoperiseși cu Adâncul cum l-ai acoperi cu o haină; apele stăteau pe munți, |
| 7 | dar la amenințarea Ta au fugit, la glasul tunetului Tău au luat-o la fugă, |
| 8 | suindu-se pe munți și coborându-se în văi, până la locul pe care li-l hotărâseși Tu. |
| 9 | Le-ai pus o margine pe care nu trebuie s-o treacă, pentru ca să nu se mai întoarcă să acopere pământul. |
| 10 | Tu faci să țâșnească izvoarele în văi, și ele curg printre munți. |
| 11 | Tu adăpi la ele toate fiarele câmpului; în ele își potolesc setea măgarii sălbatici. |
| 12 | Păsările cerului locuiesc pe marginile lor și fac să le răsune glasul printre ramuri. |
| 13 | Din locașul Tău cel înalt Tu uzi munții; și se satură pământul de rodul lucrărilor Tale. |
| 14 | Tu faci să crească iarba pentru vite, și verdețuri, pentru nevoile omului, ca pământul să dea hrană: |
| 15 | vin, care înveselește inima omului, untdelemn, care-i înfrumusețează fața, și pâine, care-i întărește inima. |
| 16 | Se udă copacii Domnului, cedrii din Liban pe care i-a sădit El. |
| 17 | În ei își fac păsările cuiburi; iar cocostârcul își are locuința în chiparoși; |
| 18 | munții cei înalți sunt pentru țapii sălbatici, iar stâncile sunt adăpost pentru iepuri. |
| 19 | El a făcut luna, ca să arate vremurile; soarele știe când trebuie să apună. |
| 20 | Tu aduci întunericul, și se face noapte: atunci toate fiarele pădurilor se pun în mișcare; |
| 21 | puii de lei mugesc după pradă și își cer hrana de la Dumnezeu. |
| 22 | Când răsare soarele, ele fug înapoi și se culcă în vizuinile lor. |
| 23 | Dar omul iese la lucrul său și la munca lui, până seara. |
| 24 | Cât de multe sunt lucrările Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai făcut cu înțelepciune, și pământul este plin de făpturile Tale. |
| 25 | Iată marea cea întinsă și mare: în ea se mișcă nenumărate viețuitoare mici și mari. |
| 26 | Acolo în ea umblă corăbiile, și în ea este leviatanul acela pe care l-ai făcut să se joace în valurile ei. |
| 27 | Toate aceste viețuitoare Te așteaptă, ca să le dai hrana la vreme. |
| 28 | Le-o dai Tu, ele o primesc; Îți deschizi Tu mâna, ele se satură de bunătățile Tale. |
| 29 | Îți ascunzi Tu fața, ele tremură; le iei Tu suflarea, ele mor și se întorc în țărâna lor. |
| 30 | Îți trimiți Tu suflarea, ele sunt zidite, și înnoiești astfel fața pământului. |
| 31 | În veci să țină slava Domnului! Să Se bucure Domnul de lucrările Lui! |
| 32 | El privește pământul, și pământul se cutremură; atinge munții, și ei fumegă. |
| 33 | Voi cânta Domnului cât voi trăi, voi lăuda pe Dumnezeul meu cât voi fi. |
| 34 | Fie plăcute Lui cuvintele mele! Mă bucur de Domnul. |
| 35 | Să piară păcătoșii de pe pământ, și cei răi să nu mai fie! Binecuvântă, suflete, pe Domnul! Lăudați pe Domnul! |
