| 1 | „Lăudați pe Domnul, căci este bun, căci în veac ține îndurarea Lui!” |
| 2 | Așa să zică cei răscumpărați de Domnul, pe care i-a izbăvit El din mâna vrăjmașului, |
| 3 | și pe care i-a strâns din toate țările: de la răsărit și de la apus, de la miazănoapte și de la mare. |
| 4 | Ei pribegeau prin pustiu, umblau pe căi neumblate, și nu găseau nicio cetate, unde să poată locui. |
| 5 | Sufereau de foame și de sete; le tânjea sufletul în ei. |
| 6 | Atunci, în strâmtorarea lor au strigat către Domnul, și El i-a izbăvit din necazurile lor; |
| 7 | i-a călăuzit pe drumul cel drept, ca să ajungă într-o cetate de locuit. |
| 8 | O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui și pentru minunile Lui față de fiii oamenilor! |
| 9 | Căci El a potolit setea sufletului însetat și a umplut de bunătăți sufletul flămând. |
| 10 | Cei ce ședeau în întuneric și umbra morții trăiau legați în ticăloșie și în fiare, |
| 11 | pentru că se răzvrătiseră împotriva cuvintelor lui Dumnezeu, pentru că nesocotiseră sfatul Celui Preaînalt. |
| 12 | El le-a smerit inima prin suferință: au căzut, și nimeni nu i-a ajutat. |
| 13 | Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, și El i-a izbăvit din necazurile lor. |
| 14 | I-a scos din întuneric și de umbra morții și le-a rupt legăturile. |
| 15 | O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui și pentru minunile Lui față de fiii oamenilor! |
| 16 | Căci El a sfărâmat porți din aramă și a rupt zăvoare din fier. |
| 17 | Nebunii, prin purtarea lor vinovată și prin nelegiuirile lor, ajunseseră nenorociți. |
| 18 | Sufletul lor se dezgustase de orice hrană, și erau lângă porțile morții. |
| 19 | Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, și El i-a izbăvit din necazurile lor; |
| 20 | a trimis cuvântul Său și i-a tămăduit și i-a scăpat de groapă. |
| 21 | O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui și pentru minunile Lui față de fiii oamenilor! |
| 22 | Să-I aducă jertfe de mulțumiri și să vestească lucrările Lui cu strigăte de bucurie. |
| 23 | Cei ce se coborâseră pe mare în corăbii și făceau negoț pe apele cele mari, |
| 24 | aceia au văzut lucrările Domnului și minunile Lui în mijlocul adâncului. |
| 25 | El a zis și a pus să sufle furtuna, care a ridicat valurile mării. |
| 26 | Se suiau spre ceruri, se coborau în adânc; sufletul le era pierdut în fața primejdiei. |
| 27 | Apucați de amețeală, se clătinau ca un om beat, și zadarnică le era toată iscusința. |
| 28 | Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, și El i-a izbăvit din necazurile lor. |
| 29 | A oprit furtuna, a adus liniștea, și valurile s-au potolit. |
| 30 | Ei s-au bucurat că valurile s-au liniștit, și Domnul i-a dus în limanul dorit. |
| 31 | O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui și pentru minunile Lui față de fiii oamenilor! |
| 32 | Să-L înalțe în adunarea poporului și să-L laude în adunarea bătrânilor! |
| 33 | El preface râurile în pustiu, și izvoarele de apă, în pământ uscat, |
| 34 | țara roditoare în țară sărată, din pricina răutății locuitorilor ei. |
| 35 | Tot El preface pustiul în iaz, și pământul uscat, în izvoare de ape. |
| 36 | Așază acolo pe cei flămânzi, și ei întemeiază o cetate ca să locuiască în ea; |
| 37 | însămânțează ogoare, sădesc vii și-i culeg roadele. |
| 38 | El îi binecuvântă, și se înmulțesc nespus, și nu le împuținează vitele. |
| 39 | Dacă sunt împuținați și apăsați prin asuprire, nenorocire și suferință, |
| 40 | El varsă disprețul peste cei mari și-i face să pribegească prin pustiuri fără drum, |
| 41 | dar ridică pe cel lipsit, izbăvește pe cel nevoiaș și înmulțește familiile ca pe niște turme. |
| 42 | „Oamenii fără prihană văd lucrul acesta și se bucură, și orice nelegiuire își închide gura!” |
| 43 | Cine este înțelept să ia seama la aceste lucruri și să fie cu luare aminte la bunătățile Domnului. |
