| 1 | (O cântare. Un psalm al lui David.) Gata îmi este inima să cânte, Dumnezeule! Voi cânta, voi suna din instrumentele mele; aceasta este slava mea! |
| 2 | Deșteptați-vă, lăută și harpă! Mă voi trezi în zori de zi. |
| 3 | Te voi lăuda printre popoare, Doamne, Te voi cânta printre neamuri. |
| 4 | Căci mare este bunătatea Ta și se înalță mai presus de ceruri, iar credincioșia Ta, până la nori. |
| 5 | Înalță-Te peste ceruri, Dumnezeule, și fie slava Ta peste tot pământul! |
| 6 | Pentru ca preaiubiții Tăi să fie izbăviți, scapă-ne prin dreapta Ta și ascultă-ne! |
| 7 | Dumnezeu a vorbit în sfințenia Lui: „Voi birui, voi împărți Sihemul, voi măsura Valea Sucot; |
| 8 | al Meu este Galaadul, al Meu, Manase; Efraim este întăritura capului Meu, și Iuda, toiagul Meu de cârmuire; |
| 9 | Moab este ligheanul în care Mă spăl; Îmi arunc încălțămintea asupra Edomului; strig de bucurie asupra țării filistenilor!” |
| 10 | Cine mă va duce în cetatea întărită? Cine mă va duce la Edom? |
| 11 | Oare nu Tu, Dumnezeule, care ne-ai lepădat și care nu vrei să mai ieși, Dumnezeule, cu oștirile noastre? |
| 12 | Dă-ne ajutor în necaz, căci zadarnic este ajutorul omului. |
| 13 | Cu Dumnezeu vom face mari isprăvi; El va zdrobi pe vrăjmașii noștri. |
