| 1 | (Către mai marele cântăreților. Făcut de David.) La Domnul găsesc scăpare! Cum puteți să-mi spuneți: „Fugi în munții voștri, ca o pasăre”? |
| 2 | Căci iată că cei răi își încordează arcul, își potrivesc săgeata pe coardă, ca să tragă pe ascuns asupra celor cu inima curată. |
| 3 | Și, când se surpă temeliile, ce ar putea să mai facă cel neprihănit? |
| 4 | Domnul este în templul Lui cel sfânt, Domnul Își are scaunul de domnie în ceruri. Ochii Lui privesc, și pleoapele Lui cercetează pe fiii oamenilor. |
| 5 | Domnul încearcă pe cel neprihănit, dar urăște pe cel rău și pe cel ce iubește silnicia. |
| 6 | Peste cei răi plouă cărbuni, foc și pucioasă: un vânt dogoritor, iată paharul de care au ei parte. |
| 7 | Căci Domnul este drept, iubește dreptatea, și cei neprihăniți privesc fața Lui. |
