| 1 | (Către mai marele cântăreților. Un psalm al lui David.) Doamne, Tu mă cercetezi de aproape și mă cunoști, |
| 2 | știi când stau jos și când mă scol, și de departe îmi pătrunzi gândul. |
| 3 | Știi când umblu și când mă culc, și cunoști toate căile mele. |
| 4 | Căci nu-mi ajunge cuvântul pe limbă, și Tu, Doamne, îl și cunoști în totul. |
| 5 | Tu mă înconjori pe dinapoi și pe dinainte și-Ți pui mâna peste mine. |
| 6 | O știință atât de minunată este mai presus de puterile mele: este prea înaltă ca s-o pot prinde. |
| 7 | Unde mă voi duce departe de Duhul Tău și unde voi fugi departe de fața Ta? |
| 8 | Dacă mă voi sui în cer, Tu ești acolo; dacă mă voi culca în Locuința morților, iată-Te și acolo; |
| 9 | dacă voi lua aripile zorilor și mă voi duce să locuiesc la marginea mării, |
| 10 | și acolo mâna Ta mă va călăuzi, și dreapta Ta mă va apuca. |
| 11 | Dacă voi zice: „Cel puțin întunericul mă va acoperi și se va face noapte lumina dimprejurul meu!” |
| 12 | Iată că nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine; ci noaptea strălucește ca ziua, și întunericul, ca lumina. |
| 13 | Tu mi-ai întocmit rinichii, Tu m-ai țesut în pântecele mamei mele: |
| 14 | Te laud că sunt o făptură așa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, și ce bine vede sufletul meu lucrul acesta! |
| 15 | Trupul meu nu era ascuns de Tine, când am fost făcut într-un loc tainic, țesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului. |
| 16 | Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; și în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele. |
| 17 | Cât de nepătrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule, și cât de mare este numărul lor! |
| 18 | Dacă le număr, sunt mai multe decât boabele de nisip. Când mă trezesc, sunt tot cu Tine. |
| 19 | O, Dumnezeule, de ai ucide pe cel rău! Depărtați-vă de la mine, oameni setoși de sânge! |
| 20 | Ei vorbesc despre Tine în chip nelegiuit, Îți iau Numele ca să mintă, ei, vrăjmașii Tăi! |
| 21 | Să nu urăsc eu, Doamne, pe cei ce Te urăsc și să nu-mi fie scârbă de cei ce se ridică împotriva Ta? |
| 22 | Da, îi urăsc cu o ură desăvârșită; îi privesc ca pe vrăjmași ai mei. |
| 23 | Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima! Încearcă-mă și cunoaște-mi gândurile! |
| 24 | Vezi dacă sunt pe o cale rea, și du-mă pe calea veșniciei! |
