| 1 | (Către mai marele cântăreților. Un psalm al lui David.) Nebunul zice în inima lui: „Nu este Dumnezeu!” S-au stricat oamenii, fac fapte urâte; nu este niciunul care să facă binele. |
| 2 | Domnul Se uită de la înălțimea cerurilor peste fiii oamenilor, să vadă de este vreunul care să aibă pricepere și care să caute pe Dumnezeu. |
| 3 | Dar toți s-au rătăcit, toți s-au dovedit niște netrebnici; nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar. |
| 4 | Și-au pierdut mintea toți cei ce săvârșesc fărădelegea, de mănâncă pe poporul Meu cum mănâncă pâinea, și nu cheamă pe Domnul? |
| 5 | Ei vor tremura de spaimă, când Se va arăta Dumnezeu în mijlocul neamului neprihănit. |
| 6 | Râdeți voi de nădejdea celui nenorocit…, dar scăparea lui este Domnul. |
| 7 | O! de ar porni din Sion izbăvirea lui Israel!… Când va întoarce Domnul înapoi pe prinșii de război ai poporului Său, Iacov se va înveseli, și Israel se va bucura. |
