| 1 | (Către mai marele cântăreților. Un psalm al lui David.) Scapă-mă, Doamne, de oamenii cei răi! Păzește-mă de oamenii asupritori, |
| 2 | care cugetă lucruri rele în inima lor și sunt totdeauna gata să ațâțe războiul! |
| 3 | Ei își ascut limba ca un șarpe, au pe buze o otravă de năpârcă. – (Oprire) |
| 4 | Păzește-mă, Doamne, de mâinile celui rău! Ferește-mă de oamenii asupritori, care se gândesc să mă doboare! |
| 5 | Niște îngâmfați îmi întind curse și lațuri, pun rețele de-a lungul drumului și îmi întind capcane. – (Oprire) |
| 6 | Eu zic Domnului: „Tu ești Dumnezeul meu! Ia aminte, Doamne, la glasul rugăciunilor mele! |
| 7 | Doamne Dumnezeule, tăria mântuirii mele, Tu-mi acoperi capul în ziua luptei.” |
| 8 | Nu împlini, Doamne, dorințele celui rău, nu lăsa să-i izbutească planurile, ca să nu se fălească! – (Oprire) |
| 9 | Asupra capului celor ce mă înconjoară să cadă nelegiuirea buzelor lor! |
| 10 | Cărbuni aprinși să cadă peste ei! În foc să fie aruncați, în adâncuri, de unde să nu se mai scoale! |
| 11 | Omul cu limba mincinoasă nu se întărește pe pământ, și pe omul asupritor, nenorocirea îl paște și-l duce la pierzare. |
| 12 | Știu că Domnul face dreptate celui asuprit, dreptate, celor lipsiți. |
| 13 | Da, cei neprihăniți vor lăuda Numele Tău, oamenii fără prihană vor locui înaintea Ta. |
