| 1 | (O cântare a lui David. O rugăciune făcută când era în peșteră.) Cu glasul meu strig către Domnul, cu glasul meu mă rog către Domnul. |
| 2 | Îmi vărs necazul înaintea Lui și-mi povestesc strâmtorarea înaintea Lui. |
| 3 | Când îmi este mâhnit duhul în mine,Tu îmi cunoști cărarea. Pe drumul pe care umblu, mi-au întins o cursă. |
| 4 | Aruncă-Ți ochii la dreapta și privește! Nimeni nu mă mai cunoaște, orice scăpare este pierdută pentru mine, nimănui nu-i pasă de sufletul meu. |
| 5 | Doamne, către Tine strig și zic: „Tu ești scăparea mea, Partea mea de moștenire pe pământul celor vii.” |
| 6 | Ia aminte la strigătele mele, căci sunt nenorocit de tot. Izbăvește-mă de cei ce mă prigonesc, căci sunt mai tari decât mine. |
| 7 | Scoate-mi sufletul din temniță, ca să laud Numele Tău! Cei neprihăniți vor veni să mă înconjoare, când îmi vei face bine. |
