| 1 | (Un psalm al lui David.) Binecuvântat să fie Domnul, Stânca mea, care-mi deprinde mâinile la luptă, degetele, la bătălie, |
| 2 | Binefăcătorul meu și Cetățuia mea, Turnul meu de scăpare și Izbăvitorul meu, Scutul meu de adăpost, care-mi supune pe poporul meu! |
| 3 | Doamne, ce este omul ca să iei cunoștință de el, fiul omului ca să iei seama la el? |
| 4 | Omul este ca o suflare, zilele lui sunt ca umbra care trece. |
| 5 | Pleacă cerurile, Doamne, și coboară-Te! Atinge munții, ca să fumege! |
| 6 | Fulgeră și risipește pe vrăjmașii mei! Aruncă-Ți săgețile și pune-i pe fugă! |
| 7 | Întinde-Ți mâinile de sus, izbăvește-mă și scapă-mă din apele cele mari, din mâna fiilor celui străin, |
| 8 | a căror gură spune neadevăruri, și a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă. |
| 9 | Dumnezeule, Îți voi cânta o cântare nouă, Te voi lăuda cu lăuta cu zece corzi. |
| 10 | Tu, care dai împăraților biruința, care ai scăpat de sabie ucigașă pe robul Tău David, |
| 11 | izbăvește-mă și scapă-mă din mâna fiilor celui străin, a căror gură spune neadevăruri, și a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă!… |
| 12 | Fiii noștri sunt ca niște odrasle, care cresc în tinerețea lor; fetele noastre, ca niște stâlpi săpați frumos, care fac podoaba caselor împărătești. |
| 13 | Grânarele noastre sunt pline și gem de tot felul de merinde; turmele ni se înmulțesc cu miile, cu zecile de mii, în câmpiile noastre: |
| 14 | vițelele noastre sunt prăsitoare; nu-i nicio pagubă, nicio robie, niciun țipăt în ulițele noastre! |
| 15 | Ferice de poporul care stă astfel! Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este Domnul! |
