| 1 | (O cântare a lui David.) Păzește-mă, Dumnezeule, căci în Tine mă încred. |
| 2 | Eu zic Domnului: „Tu ești Domnul meu, Tu ești singura mea fericire!” |
| 3 | Sfinții care sunt în țară, oamenii evlavioși, sunt toată plăcerea mea. |
| 4 | Idolii se înmulțesc, oamenii aleargă după dumnezei străini, dar eu n-aduc jertfele lor de sânge și nu pun numele lor pe buzele mele. |
| 5 | Domnul este partea mea de moștenire și paharul meu, Tu îmi îndrepți sorțul meu. |
| 6 | O moștenire plăcută mi-a căzut la sorți, o frumoasă moșie mi-a fost dată. |
| 7 | Eu binecuvântez pe Domnul care mă sfătuiește, căci până și noaptea îmi dă îndemnuri inima. |
| 8 | Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei: când este El la dreapta mea, nu mă clatin. |
| 9 | De aceea inima mi se bucură, sufletul mi se înveselește, și trupul mi se odihnește în liniște. |
| 10 | Căci nu vei lăsa sufletul meu în Locuința morților, nu vei îngădui ca preaiubitul Tău să vadă putrezirea. |
| 11 | Îmi vei arăta cărarea vieții; înaintea feței Tale sunt bucurii nespuse și desfătări veșnice în dreapta Ta. |
